ICCJ. Decizia nr. 2493/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2493/2010
Dosar nr. 3764/1/2010
Şedinţa publică din 12 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 215 din 25 martie 2010 s-a dispus promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a doamnei judecător C.V., judecător la Curtea de Apel Bucureşti, începând cu data de 19 aprilie 2010.
Hotărârea nr. 215 din 25 martie 2010 a fost adoptată prin vot direct şi secret, cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi, în temeiul dispoziţiilor art. 35 lit. c) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, avându-se în vedere hotărârea nr. 314 din 25 martie 2010 prin care Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, avizul consultativ al Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, analiza comparativă a candidaturilor depuse pentru promovarea în această funcţie şi prestaţia candidaţilor la interviul susţinut în şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 25 martie 2010.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 3 mai 2010, în baza dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, au formulat recurs Asociaţia Magistraţilor din România (A.M.R.), filiala Cluj, şi U.J.R., asociaţii profesionale cu personalitate juridică, solicitând anularea hotărârii şi constatarea suspendării de drept a efectelor acesteia până la soluţionarea recursului.
Recurentele au invocat ca motive de nelegalitate a hotărârii atacate încălcarea dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind condiţia îndeplinirii funcţiei de judecător în ultimii doi ani la tribunale sau curţi de apel, nerespectarea ghidului de interviu şi a criteriilor orientative de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aprobate prin hotărârile nr. 482/2005 şi nr. 492/2005 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi nerespectarea dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată, care prevăd obligaţia motivării hotărârilor luate de Consiliul Superior al Magistraturii, în plen sau în secţii, prin vot direct sau secret.
În raport de caracterul hotărârii contestate, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia lipsei de interes al recurentelor în promovarea căii de atac a recursului, motivând că acestea nu dovedesc existenţa unui interes legitim, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Sesizată în procedura judiciară specială prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată şi examinând cu prioritate excepţia procesuală invocată de intimat, conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite această excepţie pentru următoarele considerente:
Exerciţiul dreptului de a acţiona în justiţie este condiţionat şi de existenţa unui interes legitim, născut şi actual, personal şi direct al titularului dreptului la acţiune.
În prezenta cauză, recurentele au motivat existenţa şi legitimitatea interesului lor în calitate de asociaţii profesionale prin obiectul activităţii desfăşurate potrivit actelor lor constitutive. În acest sens, au fost invocate dispoziţiile din statutul fiecărei asociaţii recurente, care prevăd că acestea s-au constituit şi funcţionează în scopul reprezentării şi apărării intereselor magistraţilor în raporturile cu celelalte subiecte de drept, pe plan intern şi internaţional, promovării libertăţii şi demnităţii profesiei, apărării statutului magistraţilor în statul de drept şi a independenţei justiţiei.
Interesul invocat de recurente în promovarea recursului împotriva hotărârii nr. 215 din 25 martie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu îndeplineşte condiţiile impuse de lege pentru a justifica sesizarea instanţei de contencios administrativ cu cererea de anulare a unui act administrativ cu caracter individual.
Hotărârea nr. 215 din 25 martie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii are ca obiect promovarea unui judecător şi în consecinţă, este un act administrativ cu caracter individual, care produce efecte juridice numai faţă de persoana fizică beneficiară a măsurii adoptate, fără a afecta raporturile juridice ale asociaţiilor profesionale constituite conform dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 303/2004, republicată, în scopul apărării intereselor profesionale ale magistraţilor.
Faţă de natura şi regimul juridic al hotărârii contestate, se reţine că recurentele nu au dovedit existenţa interesului necesar pentru exercitarea căii de atac a recursului, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 52 alin. (1) din Constituţie, republicată.
Potrivit acestor dispoziţii legale, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
În consecinţă, anularea actului administrativ al unei autorităţi publice nu poate fi obţinută în justiţie decât de persoana care a fost vătămată într-un drept sau interes al său prin actul respectiv .
Recurentele, ca asociaţii profesionale, nu pot fi beneficiarele dreptului la promovare, ca element al carierei profesionale a magistraţilor şi din acest motiv, nu au un interes legitim, personal şi direct care să justifice acţiunea în justiţie referitoare la acest drept care a constituit obiectul hotărârii contestate.
Un asemenea interes legitim propriu nu poate fi recunoscut recurentelor decât în situaţia contestării unor acte care afectează existenţa lor ca persoane juridice, patrimoniul, condiţiile de funcţionare sau realizarea obiectului lor de activitate.
De asemenea, nu se poate reţine nici legitimitatea unui interes colectiv, care se determină în funcţie de obiectul social prevăzut în statut şi de specialitatea capacităţii de folosinţă a persoanei juridice.
Conform principiului specialităţii, persoana juridică nu poate întreprinde alte activităţi decât acelea pentru care s-a constituit, iar exercitarea unor acţiuni conexe obiectului de activitate nu poate interveni decât dacă acestea sunt un complement normal al misiunii principale statutare.
Actul administrativ dedus judecăţii în prezenta cauză nu afectează în mod real calitatea de care se prevalează recurentele, aceea de asociaţii profesionale şi generalitatea termenilor din statutul lor privind obiectul de activitate nu justifică interesul procesual pentru cererea de anulare a actului care vizează exclusiv un alt subiect de drept şi dreptul acestuia la promovare.
De altfel, în motivarea cererii de recurs asociaţiile recurente nici nu au indicat dreptul lor recunoscut de lege sau interesul legitim pretins a fi fost vătămat prin hotărârea nr. 215 din 25 martie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii .
Concluzia lipsei de interes în exercitarea recursului împotriva hotărârii nr. 215 din 25 martie 2010 se impune şi faţă de împrejurarea că recurentele au contestat îndeplinirea de către un candidat a condiţiilor de promovare, fără însă a fi atacat în justiţie actul administrativ prin care s-a constatat îndeplinirea acestor condiţii şi anume, hotărârea nr. 314 din 25 martie 2010 a Secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Hotărârile judecătoreşti irevocabile indicate de recurente în combaterea excepţiei lipsei de interes nu pot fi avute în vedere în prezenta cauză, întrucât au fost pronunţate într-un alt cadru procesual, inclusiv în privinţa obiectului litigiului care a vizat o altă categorie de acte administrative emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în exercitarea atribuţiilor conferite prin lege.
Pentru motivele care au fost expuse, constatând că interesul invocat de recurente nu întruneşte condiţiile legale pentru cererea de chemare în judecată pe calea contenciosului administrativ, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, pe cale de consecinţă, va respinge recursul declarat de A.M.R., filiala Cluj şi U.J.R.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia lipsei de interes invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii şi pe cale de consecinţă, respinge recursul declarat de A.M.R., filiala Cluj, şi U.N.J.R. împotriva Hotărârii nr. 215 din 25 martie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2492/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2494/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
