ICCJ. Decizia nr. 2502/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2502/2010
Dosar nr. 7767/2/2007
Şedinţa publică din 13 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2663 din 23 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanţii B.D.A., D.D.A., P.A.V. T.A., B.C., N.E.C., T.E.C., N.C.M., C.C.C., I.D., C.F., R.G., D.D., G.I.C., C.I.M., C.I.G., G.C.I., S.M., A.M.M., R.M., C.M.E., C.N., H.O.A., E.R.A., B.R.E., S.R.A., P.R., P.R.N., A.R.G., D.R.A., M.S.I., I.S.G., V.S.V., S.I., G.M., R.I.G., C.G., S.M.D., D.D., I.M.C., S.F., R.M., M.M., G.C.S., C.A.N., D.D.V., A.D., T.M., M.T., B.F., P.A.I., M.O.N., N.V., C.M., I.P.C., M.I., G.L., V.V.A., C.S., S.R., A.D., B.E., D.C., O.D., G.C.D., S.L., G.G., M.A.I., R.D., M.N.A., R.E.C., C.R.G., G.D., B.B.C., B.A., B.M.M., C.M., O.F., P.D.B. şi R.J.R.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, şi a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor diferenţa dintre indemnizaţiile acordate şi cele cuvenite, începând cu data de 1 ianuarie 2005 la zi, actualizate cu rata inflaţiei, prin echivalarea funcţiilor cu cele diplomatice şi consulare, conform anexei 1 a Legii nr. 495/2004, poziţiile 4-8, şi aplicarea indexărilor stabilite prin OG nr. 14/2005, OG nr. 29/2006, Legea nr. 232/2007 şi Legea nr. 334/2007. De asemenea, instanţa de judecată, prin sentinţa nr. 3040 din 6 octombrie 2009, a dispus completarea dispozitivului sentinţei nr. 2663 din 23 iunie 2009, în sensul obligării pârâtului la modificarea menţiunilor din carnetele de muncă ale reclamanţilor, în raport cu drepturile salariale stabilite de instanţă, şi la plata către reclamanţi a sumei de 4760 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanţii beneficiază, sub aspectul salarizării, de prevederile OUG nr. 11/2004, raportate la cele ale Legii nr. 495/2004, conform cărora, şi după transferarea la Ministerul Finanţelor Publice, aceştia şi-au păstrat funcţiile publice de execuţie pe care le-au deţinut în cadrul Ministerului Integrării Europene, funcţii care sunt asimilate unor funcţii diplomatice şi consulare prevăzute în anexa 1, poziţiile 4-8 la acest din urmă act normativ.
Instanţa de judecată a reţinut, de asemenea, că, pentru aceleaşi raţiuni, reclamanţii trebuie să beneficieze inclusiv de creşterile salariale stabilite prin actele normative adoptate ulterior Legii nr. 495/2004, respectiv OG nr. 14/2005, OG nr. 29/2006, Legea nr. 232/2007 şi Legea nr. 334/2007.
Totodată, arată prima instanţă, se impune ca pârâtul să efectueze rectificări în carnetele de muncă ale reclamanţilor, care să reflecte salariile corecte ce s-ar fi cuvenit acestora, începând cu data de 1 ianuarie 2005.
Împotriva celor două sentinţe pronunţate de instanţa de fond, considerându-le netemeinice şi nelegale, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., a declarat recurs pârâtul.
Motivarea recursului vizează, însă, numai sentinţa iniţială, nu şi cea de completare a sa, pârâtul arătând, în esenţă, că hotărârea atacată este nemotivată, întrucât instanţa de judecată nu a menţionat în considerente motivele pentru care a respins apărările formulate de pârât, şi este lipsită de temei legal, întrucât în textul Legii nr. 495/2004, invocat de instanţa de fond ca temei al drepturilor acordate reclamanţilor, nu se face nici o precizare cu privire la salarizarea personalului preluat de către Ministerul Finanţelor Publice de la Ministerul Integrării Europene, potrivit OUG nr. 11/2004.
De asemenea, arată autoritatea recurentă, faţă de lipsa răspunsului acesteia la petiţia adresată de intimaţi, anterior formulării acţiunii, instanţa de judecată nu avea decât soluţia obligării sale la soluţionarea, pe fond, a cererii petenţilor; mai susţine recurentul că prima instanţă a nesocotit soluţia dată de Curtea Constituţională conflictului juridic dintre autoritatea judecătorească şi puterea legislativă, respectiv cea executivă, potrivit căreia instanţele judecătoreşti nu pot să instituie, să modifice sau abroge norme juridice cu putere de lege şi nici să acorde drepturi salariale prin hotărâre judecătorească, fără ca acestea să fie reglementate printr-un act normativ.
Examinând hotărârile atacate, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Intimaţii-reclamanţi sunt funcţionari publici, angajaţi în cadrul autorităţii recurente, Ministerul Finanţelor Publice, ca urmare a preluării de la Ministerul Integrării Europene, a personalului şi a posturilor deţinute de acesta, în temeiul OUG nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale.
Conform prevederilor art. 10 din acest act normativ, „Ca urmare a desemnării Ministerului Finanţelor Publice ca autoritate de management pentru Cadrul de sprijin comunitar şi ca autoritate de management pentru Fondul de coeziune, personalul şi posturile preluate de Ministerul Finanţelor Publice de la Ministerul Integrării Europene îşi păstrează funcţiile publice specifice şi salarizarea aferentă acestora, prevăzute de OUG nr. 291/2000 privind organizarea şi funcţionarea unor ministere, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 308/2001, cu modificările ulterioare, până la intrarea în vigoare a legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici", aceste din urmă acte normative făcând trimitere, la rândul lor, la OG nr. 65/1998 privind salarizarea diplomaţilor, astfel cum a fost modificată şi completată prin OUG nr. 125/2000.
Într-adevăr, OG nr. 65/1998, la care se face trimitere în ce priveşte funcţiile publice specifice şi salarizarea aferentă acestora, pentru personalul şi posturile preluate de Ministerul Finanţelor Publice de la Ministerul Integrării Europene, a fost abrogată prin Legea nr. 495/2004 privind salarizarea şi alte drepturi băneşti ale personalului din administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe şi de la misiunile diplomatice, oficiile consulare şi institutele culturale româneşti din străinătate.
Această împrejurare nu are, însă, drept consecinţă, aşa cum în mod greşit susţine recurentul, pierderea de către personalul susmenţionat, din care fac parte şi intimaţii-reclamanţi, a funcţiilor publice specifice şi a drepturilor de salarizare corespunzătoare, deţinute de aceştia la Ministerul Integrării Europene şi preluate ca atare de Ministerul Finanţelor Publice, conform prevederilor art. 10 din OUG nr. 11/2004, mai sus citat, ci tocmai aplicarea faţă de personalul în discuţie a noilor prevederi legale privind salarizarea personalului diplomatic şi consular, cu care este asimilat sub acest aspect.
Aceasta, întrucât abrogarea actelor normative care reglementau funcţiile publice specifice şi salarizarea aferentă acestora, pentru personalul şi posturile preluate de Ministerul Finanţelor Publice de la Ministerul Integrării Europene, nu reprezintă decât urmarea firească a adoptării, prin Legea nr. 495/2004, a unei noi reglementării în materia salarizării personalului diplomatic şi consular.
Aşadar, consecinţa directă a abrogării prevederilor legale la care face trimitere art. 10 din OUG nr. 11/2004 este înlocuirea acestora cu noile dispoziţii legale în materie, respectiv cele ale Legii nr. 495/2004.
Nu poate fi primită critica recurentului, potrivit căreia dispoziţiile Legii nr. 495/2004 nu pot fi aplicate intimaţilor, pe motiv că nu fac nici o referire expresă la salarizarea personalului preluat de către Ministerul Finanţelor Publice de la Ministerul Integrării Europene, potrivit OUG nr. 11/2004, întrucât, aşa cum rezultă din cele arătate mai sus, se consideră că acest din urmă act normativ face trimitere la dispoziţiile legale privind salarizarea personalului diplomatic şi consular, la nivel de principiu, de modalitate de reglementare în vigoare.
Aşa fiind, în mod corect, întemeiat şi suficient motivat a reţinut instanţa de fond că, în temeiul dispoziţiilor OUG nr. 11/2004, intimaţii-reclamanţi beneficiază de încadrarea şi salarizarea pe care le-au deţinut în cadrul Ministerului Integrării Europene, de la care au fost preluaţi de autoritatea recurentă, încadrare şi salarizare corespunzătoare unor funcţii diplomatice şi consulare prevăzute de Legea nr. 495/2004, anexa 1, poziţiile 4-8.
Nu poate fi reţinută nici critica autorităţii recurente, potrivit căreia, faţă de lipsa răspunsului acesteia la petiţia adresată de intimaţi, instanţa de judecată nu avea decât soluţia obligării sale la soluţionarea cererii petenţilor, întrucât, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, „faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal la o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim" este asimilat actelor administrative unilaterale, susţinerea recurentului reprezentând, în fapt, o apărare prin invocarea propriei culpe, ceea ce nu poate fi admis.
În ceea ce priveşte Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 a Curţii Constituţionale, la care, fără să o individualizeze, recurentul face referire, susţinând că a fost nesocotită de către instanţa de fond, Înalta Curte reţine că aceasta nu are aplicabilitate în cauză, întrucât, aşa cum rezultă din considerentele arătate, soluţia atacată se întemeiază pe dispoziţii legale în vigoare la data pronunţării.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se hotărârile atacate, ca fiind temeinice şi legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 2663 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2487/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2537/2010. Contencios → |
|---|
