ICCJ. Decizia nr. 2487/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2487/2010
Dosar nr. 1145/1/2010
Şedinţa publică din 12 mai 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4663 din 28 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de R.M. împotriva sentinţei civile nr. 697 din 23 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
În ceea ce priveşte capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea primului-ministru, de a răspunde petiţiei reclamantului, în raport de împrejurarea că s-a făcut dovada faptului că reclamantul a primit răspuns la petiţie, s-a dispus în mod corect respingerea acestui capăt de cerere ca rămas fără obiect.
Referitor la capătul de cerere prin care s-a cerut obligarea pârâtului la plata de daune morale, Înalta Curte a constat că instanţa de fond l-a respins în mod justificat, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 şi art. 999 C. proc. civ.
Având în vedere că sentinţa recurată a fost pronunţată de instanţa de fond cu aplicarea corectă a legii şi fără a se face vreo incursiune în sfera activităţii legislative sau executive, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri recurentul R.M. a formulat contestaţie în anulare.
Pe contestaţia în anulare formulată Curtea constată următoarele.
Contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 4663 din 28 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal se întemeiază pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. Se critică Decizia prevăzută de instanţa de recurs prin care i s-a respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 597 din 23 februarie 2009 pe motiv că s-a omis să i se acutizeze toate motivele de recurs şi prin faptul că i s-a respins recursul a fost vătămat prin neadmiterea capătului de acţiune privind daunele morale solicitate.
În contestaţia în anulare contestatorul arată că s-a omis să se cerceteze motivele de recurs ca obiect îngrădirea accesului liber la justiţie şi cu privire la nelegala respingere ca rămas fără obiect a capătului de acţiune având ca obiect obligarea autorităţi pârâte la comunicarea răspunsului la petiţia din 1 octombrie2008.
Contestatorul arată că instanţa de recurs nu a verificat, în concret adresa emisă de pârât, care nu reprezintă un răspuns la petiţia formulată, contestatorul fiind îndreptăţit la analizarea acestui motiv de recurs, care ar fi determinat o altă soluţie din partea instanţei de recurs.
Analizând contestaţia în anularea formulată, în raport de motivele invocate, Curtea o apreciază ca nefondată pentru următoarele considerente.
În cauză motivele invocate în contestaţia în anulare formulată nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. neputându-se reţine omisiunea instanţei de recurs de a cerceta vreunul din motivele de recurs invocate de contestator.
Prin Decizia nr. 4663 din 28 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins ca nefondat recursul declarat de contestator împotriva sentinţei civile nr. 697 din 23 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti menţinându-se această soluţie ca legală şi temeinică.
A fost analizat recursul declarat sub toate aspectele de nelegalitate şi netemeinicie invocate pe motivele de recurs care au fost încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ.
Aspectele invocate în cuprinsul contestaţiei în anulare nu reprezintă motive de recurs, care pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., iar faptul că instanţa de fond a respins ca rămas fără obiect capătul principal al acţiunii, soluţie menţinută prin Decizia contestată nu reprezintă îngrădirea accesului liber la justiţie.
Prin Decizia nr. 4663 din 28 octombrie 209 au fost analizate toate motivele de recurs invocate de contestator atât în ceea ce priveşte respingerea ca rămas fără obiect a capătului principal al acţiunii cât şi al cererii subsidiare privind daunele morale solicitate.
Instanţa de recurs a verificat legalitatea sentinţei atacate sub toate aspectele de nelegalitate invocate, iar faptul că în cauză contestatorul nu a fost mulţumit de răspunsul primit de la intimat şi se consideră îndreptăţit a primi despăgubiri morale nu determină îndeplinirea în cauză a dispoziţiilor prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc. civ. rejudecarea recursului prin admiterea contestaţiei în anulare formulată.
Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 319 C. proc. civ. va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de R.M. împotriva Deciziei nr. 4663 din 28 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2485/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2502/2010. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
