ICCJ. Decizia nr. 2482/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2482/2010
Dosar nr. 443/59/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 386 din 23 noiembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Comunei Cornea în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, şi în consecinţă a dispus anularea Deciziei nr. 4744 din 11 martie 2009 emisă de pârâtă şi a exonerat reclamantul de la plata sumei de 117.830,23 lei; a respins cererea de suspendare a executării deciziei atacate şi a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.785 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Ca urmare a cererii de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2007 depusă de reclamant la Centrul Judeţean Caraş-Severin s-a emis decizie prin care i-a fost acordată suma de 80.189,51 lei, iar ulterior, pârâta a procedat la verificarea condiţiilor de eligibilitate prevăzute în OUG nr. 125/2006, iar prin procesul-verbal de constatare din 2 februarie 2009 s-a reţinut că reclamantul nu face dovada utilizării suprafeţei declarate în sensul că nu a prezentat dovezi pentru activitatea agricolă proprie fiind încălcate dispoziţiile OUG nr. 125/2006.
Instanţa a reţinut faptul că acest proces-verbal constituie titlu de creanţă conform art. 3 din OUG nr. 79/2008, iar suma stabilită prin procesul-verbal contestat reprezintă un debit reţinut în sarcina reclamantului, care deşi are caracterul unei creanţe bugetare, nu se încadrează totuşi în enumerarea limitativă cuprinsă la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 întrucât nu reprezintă un impozit, o taxă, o contribuţie sau o datorie vamală.
În speţă, reclamantul a făcut dovada că pe terenurile respective a desfăşurat activitate agricolă proprie, astfel încât îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute de lege, iar Decizia atacată este nelegală şi netemeinică, impunându-se anularea acesteia în conformitate cu dispoziţiile art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Prin admiterea capătului de cerere privind anularea deciziei cererea de suspendare a rămas fără obiect, fiind respinsă în consecinţă.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivul de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii şi aprecierea eronată a situaţiei de fapt.
Recurenta arată că Decizia contestată nr. 4744 din 11 martie 2009 este legal emisă în raport de dispoziţiile Ordinului nr. 704/2007, act normativ în vigoare la momentul formulării şi semnării de către Consiliul Local Cornea a cererii de acordare a sprijinului pe suprafaţă pentru anul 2007.
Recurenta arată că cererea intimatului-reclamant nu îndeplinea condiţiile speciale prevăzute de art. 6 alin. (1) din Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 704/2007 şi condiţiile de eligibilitate prevăzute la art. 7 din OUG nr. 125/2006, deoarece reclamantul-intimat nu a făcut dovada utilizării suprafeţei declarate şi desfăşurarea de activităţi agricole proprii.
În şedinţa publică din 12 mai 2010, Curtea, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a pus în discuţia părţilor motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv de casare invocat de recurenta-pârâtă prin notele scrise depuse la dosar.
Curtea pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va aprecia pentru următoarele considerente că recursul este fondat, sentinţa atacată fiind pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu încălcarea competenţei materiale a Tribunalului Caraş-Severin, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În raport de obiectul cauzei acţiunii de fond contestate Decizia Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură nr. 4744 din 11 martie 2009 emisă în baza OUG nr. 79/2003 care se stabileşte în sarcina reclamantului-intimat obligaţia de restituire a sumei de 117.830,23 lei pe motivul utilizării necorespunzătoare a sumelor acordate din fonduri comunitare şi în raport cu dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi (6) din OG nr. 79/2003 prin care aceste sume reprezintă creanţe bugetare şi sunt recuperate conform Codului de procedură fiscală, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte competenţa.
Prezenta acţiune, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi de criteriul valoric în ceea ce priveşte creanţa bugetară este de competenţa Tribunalului Caraş – Severin, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi nu a Curţii de Apel Timişoara, suma stabilită prin Decizia Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură fiind sub 500.000 lei.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (6) C. proc. civ. va admite recursul şi va casa sentinţa atacată trimiţând cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Caraş – Severin, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei civile nr. 386 din 23 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Caraş – Severin, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2480/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2485/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
