ICCJ. Decizia nr. 2529/2010. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2529/2010

Dosar nr. 8976/1/200.

Şedinţa publică din 13 mai 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 4944 din 6 noiembrie 2009 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul declarat de Ordinul Geodezilor din România împotriva sentinţei nr. 48/CA din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi a fost modifică sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul P.A., astfel cum a fost restrânsă, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această decizie, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut următoarele:

Problema de drept dedusă judecăţii şi asupra căreia s-a pronunţat Curtea de apel prin sentinţa recurată vizează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 16/2007 de către intimatul-reclamant, titular al diplomei de studii cu durata de 3 ani, deoarece a urmat cursurile S.M.O.A.A.I.V., arma artilerie şi rachete, specialitatea artilerie, în vederea accesului la exercitarea profesiei de geodez cu drept de semnătură şi înscrierea în cadrul Ordinului Geodezilor din România.

Conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 16/2007 privind organizarea şi exercitarea profesiei de geodez: „Profesia de geodez poate fi exercitată de specialişti cu diplomă de studii superioare de lungă sau de scurtă durată din domeniul geodeziei, recunoscută de statul român, precum şi de cetăţenii români care au obţinut un astfel de document într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, denumiţi în continuare geodezi".

Ca atare, dispoziţia legală anterior citată prevede în mod expres că pentru exercitarea profesiei de geodez sunt necesare studii din domeniul geodeziei.

Potrivit art. 48 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Geodezilor din România, „Geodezul este un specialist pregătit în efectuarea lucrărilor de geodezie, topografie, fotogrametrie, teledetecţie, cadastru, cartografie şi sisteme informaţionale geografice (...)".

În temeiul art. 70 pct. 3 lit. b) din Regulamentul aflat în discuţie, pentru gradul III (prevăzut în art. 69) sunt autorizaţi geodezii cu studii superioare de scurtă durată: subinginer cadastru, subinginer topografie minieră sau similar şi stagiu profesional de minimum 2 ani.

Aşa cum s-a reţinut anterior, intimatul-reclamant are studii în domeniul „artilerie şi rachete, specialitatea artilerie" (a se vedea filele 12-14 dosar fond).

Ca atare, potrivit studiilor absolvite, funcţia militară a intimatului-reclamant corespunde funcţiei civile de inginer mecanic, în baza dispoziţiilor nr. crt. 22 din anexa nr. 3 - „Tabel privind echivalarea funcţiilor militare de logistică şi specialitate cu funcţii civile" la HG nr. 485/2005 privind echivalarea funcţiilor militare din Ministerul Apărării Naţionale cu funcţii civile.

Or, se poate constata faptul că funcţia de inginer mecanic nu este prevăzută de art. 70 pct. 3 lit. b) din Regulamentul mai sus menţionat.

într-adevăr, intimatul-reclamant a fost autorizat de Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie să realizeze lucrări de specialitate în domeniul cadastral (a se vedea fila 17 dosar fond), însă nici în prevederile Legii nr. 16/2007 şi nici în cuprinsul Regulamentului de organizare şi funcţionare a Ordinului Geodezilor din România nu se prevede că profesia de geodez ar putea fi exercitată de persoane care au fost autorizate să realizeze lucrări de specialitate în domeniul cadastral.

De asemenea, aşa cum a reţinut prima instanţă, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1150 din 6 noiembrie 2008, Legea nr. 16/2007 a fost declarată neconstituţională pentru faptul ca a fost adoptată ca lege organică, fără ca domeniul reglementat să fie prevăzut de art. 73 din alin. (3) din Constituţie.

însă, conform art. 147 din Legea fundamentală, republicată, „dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval de timp, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept."

Or, legalitatea actelor administrative contestate în prezenta cauză se analizează în raport cu dispoziţiile cu forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea cărora au fost emise, dispoziţii în vigoare la data emiterii acestor acte, în speţă, cele ale Legii nr. 16/2007, care şi-au produs efectele până la pronunţarea instanţei constituţionale şi care au fost suspendate de drept până la împlinirea termenului de 45 de zile de la data publicării în M.Of. nr. 832 din 10 decembrie 2008 a deciziei Curţii Constituţionale nr. 1150/2008.

În plus, chiar în condiţiile în care Legea nr. 16/2007 şi-a încetat în prezent efectele, ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale, înalta Curte reţine că acţiunea intimatului-reclamant este neîntemeiată, în raport cu dispoziţiile anterior individualizate din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Geodezilor din România şi de exercitare a profesiei de geodez.

împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire P.A., fondată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

S-a motivat cererea prin reiterarea motivelor de recurs, apreciindu-se că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a motivat eronat Decizia şi nu a soluţionat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentului Ordinul Geodezilor, reţinând doar că excepţia este nefondată.

Cererea de revizuire este inadmisibilă şi va fi respinsă.

Articolul 322 pct. 2 C. proc. civ., prevede că cererea este admisibilă atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Prin urmare, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, art. 322 C. proc. civ., stabilind expres şi limitativ cele 8 motive de revizuire.

Textul art. 322 pct. 2 C. proc. civ. vizează o serie de inadvertenţe dintre obiectul pricinii şi ceea ce a hotărât instanţa între ceea ce s-a cerut şi ceea ce s-a pronunţat.

S-a invocat faptul că instanţa nu s–a pronunţat asupra unui lucru care s-a cerut şi concret este vorba despre excepţia invocată, lipsa capacităţii de folosinţă a recurentului, ori s-a pronunţat plus petita. Din analiza Deciziei atacate prin această cerere, reiese fără posibilitate de tăgadă faptul că instanţa supremă a analizat pe larg toate motivele de recurs, referindu-se la excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentului pe care a respins-o, apreciind că acesta – Ordinul Geodezilor este emitentul celor două acte administrative în litigiu şi că a avut calitatea de pârât în prima instanţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a pronunţat nici plus petita, întrucât nu a depăşit cu nimic cadrul procesual, analizând doar motivele de recurs invocate şi soluţionând calea de atac sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ.

Aspectele mai sus invocate sunt condiţii de admisibilitate ale cererii de revizuire fondate pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., pe care însă revizuentul nu le-a îndeplinit, el reiterând motivele de recurs şi indicând un text de lege din cele 8 articole ale revizuirii care sunt inaplicabile însă în speţă faţă de condiţiile exprese prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că cererea de revizuire formulată de P.A. este inadmisibilă şi va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de revizuire formulată de P.A. împotriva deciziei nr. 4944 din 6 noiembrie 2009 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2529/2010. Contencios