ICCJ. Decizia nr. 261/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 261/2010
Dosar nr. 1014/33/2009
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 349 din 1 iulie 2009 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei C.N.E.I. în contradictoriu cu Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General, ca lipsită de obiect.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Deciziei nr. 125 din 24 aprilie 2009 emisă de pârâtă - prin care a fost eliberată din funcţia de comisar şef al Gărzii Judeţene de Mediu Sălaj, începând cu data 24 aprilie 2009 acordându-i-se un preaviz de 30 de zile calendaristice, de la data emiterii actului, apreciind că actul este nelegal şi este prejudiciată prin punerea lui în aplicare.
Totodată, a reţinut că pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare, din perspectiva faptului că actul emis a fost deja executat, reclamanta fiind eliberată din funcţia de conducere ocupată, acceptând o funcţie de execuţie, respectiv cea de comisar cls. I, grad profesional superior, treapta I salarizare.
Mai mult, la data de 24 iunie 2009, s-au pus în discuţie şi aspecte legate de existenţa unui interes actual al reclamantei, în condiţiile în care actul ce face obiectul litigiului a fost deja suspendat, prin hotărâri judecătoreşti, la solicitarea altor persoane aflate în aceeaşi situaţie.
În temeiul prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa fondului a analizat cu prioritate excepţia referitoare la lipsa de obiect, raportată la specificul procedurii instituite de prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
Astfel, în opinia instanţei, actele administrative, la fel ca şi cele civile, pot fi clasificate în: acte cu executare imediată, uno ictu şi acte cu executare succesivă, iar suspendarea executării unui act administrativ, în accepţiunea art. 14 din Legea nr. 554/2004, trebuie să privească un act cu executare succesivă, aspect care nu se regăseşte în speţa de faţă, întrucât decizia emisă de pârâtă a fost executată prin eliberarea reclamantei din funcţie, din această perspectivă actul fiind epuizat.
Pentru a dispune în sensul respingerii acţiunii ca urmare a admiterii excepţiei lipsei de obiect, instanţa de fond a luat în considerare şi faptul că o eventuală soluţie de suspendare nu ar profita reclamantei, deoarece ar fi o măsură ce nu ar putea fi pusă în executare de către autoritatea emitentă, raportat la împlinirea termenului prevăzut de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009.
În concluzie, instanţa fondului a apreciat că reclamanta urmăreşte, în fapt, repunerea sa în funcţia deţinută anterior, ceea ce nu ar echivala cu o suspendare a executării ci cu întoarcerea executării unui act epuizat, ipoteză care nu intră sub incidenţa prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, ci sub cea a prevederilor art. 106 din Legea nr. 188/1999.
În termen legal, împotriva sus amintitei sentinţe a declarat recurs reclamanta C.N.E.I.
Recurenta a apreciat ca fiind aplicabil art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ. pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. în condiţiile în care niciuna dintre părţi şi nici instanţa, din oficiu, nu au invocat excepţia lipsei de obiect bazată pe clasificarea actelor administrative în acte cu executare imediată şi acte cu executare succesivă. Procedându-se în acest fel s-a încălcat principiul contradictorialităţii procesului civil cu consecinţa nulităţii sentinţei atacate.
În opinia recurentei, se impune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece prima instanţă nu a analizat fondul, mai exact nu a verificat dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 125/2009 de eliberare din funcţia publică de comisar şef.
Recursul este fondat.
Din lucrările dosarului rezultă că în întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General a arătat că atâta vreme cât reclamanta a acceptat ocuparea unui alt post nu mai este îndeplinită cerinţa pagubei iminente generată de lipsa drepturilor salariale şi, astfel, însăşi acţiunea este rămasă fără obiect (filele 43 - 46).
În încheierea de dezbateri din 24 iunie 2009 s-a consemnat că, neinvocându-se alte cereri sau excepţii, curtea de apel a acordat părţilor cuvântul pe fond.
Rezultă în mod clar din această încheiere de şedinţă că excepţia lipsei de obiect a acţiunii nu a fost pusă în discuţia părţilor, însă în considerentele avute în vedere pentru soluţia adoptată această excepţie constituie argumentul de bază în respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, făcându-se distincţie între actele administrative cu executare imediată - cum s-a apreciat a fi cel în discuţie - şi cele cu executare succesivă.
Obiectul acţiunii reprezintă unul din elementele de bază ale acţiunii civile şi constă în pretenţia dedusă judecăţii - în speţă, suspendarea executării Deciziei nr. 125 din 24 aprilie 2009 a Comisarului General al Gărzii Naţionale de Mediu.
Concluzia judecătorului fondului că prin cererea de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 reclamanta a urmărit de fapt repunerea sa în funcţia publică deţinută anterior este greşită şi, în orice caz, o analiză a eventualei lipse a obiectului acţiunii se putea face numai după ce această excepţie ar fi fost pusă în dezbaterea părţilor.
Pronunţându-se la primul termen de judecată în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. asupra unei excepţii ce nu a fost dezbătută în contradictoriu, instanţa fondului a încălcat două principii ce guvernează procesul civil, respectiv cel al contradictorialităţii şi cel privitor la respectarea dreptului la apărare - al reclamantei, în speţă - astfel că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Pentru cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) şi (5) teza I C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi admis, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Numai după examinarea excepţiilor ce se invocă fie din oficiu, fie de către părţi, cu respectarea principiilor amintite, dacă se va impune, instanţa fondului va analiza dacă sunt îndeplinite cerinţele cumulativ prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.N.E.I. împotriva sentinţei civile nr. 349 din 1 iulie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 260/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 262/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
