ICCJ. Decizia nr. 262/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 262/2010
Dosar nr. 608/36/2009
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 284/ CA din 8 iulie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta E.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, ca nefondată, prin care a solicitat anularea Hotărârii din 9 aprilie 2009 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi plata drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999.
Pentru a hotărâ astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a născut la data de 10 august 1945, în localitatea Corbu, Judeţul Constanţa, unde s-a stabilit cu familia sa după strămutare, dar ulterior perioadei reglementate de Legea nr. 189/2000 (6 septembrie 1940 - 6 martie 1945).
Instanţa de fond a mai reţinut că reclamanta nu poate beneficia de prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000 , cu modificările ulterioare, deoarece s-a născut ulterior perioadei 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, expres prevăzute de lege pentru care s-a stabilit existenţa persecuţiei etnice.
Împotriva sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta E.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivul de recurs încadrat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea sa, întrucât, dispoziţiile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000 , cu modificările ulterioare nu menţionează şi nu disting în mod expres ca persoana care a avut de suferit persecuţii din motive etnice să fie născută chiar în momentul strămutării.
A mai precizat că a fost concepută în perioada strămutării, iar persecuţia a subzistat pe toată perioada, motiv pentru care şi ea a avut de suferit.
Intimata - pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Constanţa nu a formulat întâmpinare.
Analizând cauza prin prisma motivului de recurs invocat, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, precum şi cu jurisprudenţa în materie a Instanţei Supreme, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, „ beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice”, fiind „refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”.
Este foarte adevărat că, în mod constant, în practica Înaltei Curţi s-a reţinut că, din interpretarea teleologică a dispoziţiilor din O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi a dispoziţiilor Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, rezultă că atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi cu caracter reparatoriu pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate din motive etnice, în mod direct şi indirect, de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Astfel, persoane asupra cărora persecuţiile din motive etnice s-au răsfrânt nemijlocit sunt şi copiii născuţi în perioada în care părinţii lor au fost strămutaţi în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, expres prevăzută de lege, pentru care s-a stabilit existenţa persecuţiei etnice şi care au avut de suferit toate consecinţele nefavorabile ce decurg din această situaţie.
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a realizat o corectă apreciere a probatoriului administrat prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a reţinut în mod întemeiat că reclamanta nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut ulterior perioadei reglementate de Legea nr. 189/2000 (6 septembrie 1940 - 6 martie 1945), respectiv la data de 10 august 1945, în localitatea Corbu, Judeţul Constanţa, unde s-a stabilit cu familia sa după strămutare.
Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază ca nefondată critica recurentei care susţine că textul art. 1 din O.G nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 nu distinge şi nu precizează în mod expres ca persoana care a avut de suferit din motive etnice să fie născută chiar în momentul strămutării.
Aşa cum rezultă din titlul şi din cuprinsul art. 1 al O.G nr. 105/1999, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Cum actul normativ sus menţionat prevede că data limită a perioadei pentru care o persoană persecutată poate beneficia de anumite drepturi este 6 martie 1945 iar data naşterii recurentei-reclamante este 10 august 1945 , în mod corect a reţinut instanţa de fond că nu sunt întrunite condiţiile art. 1 din O.G nr. 105/1999, nerecunoscând acesteia calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru o perioadă al cărei moment de început s-ar situa în afara limitelor prevăzute de lege.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică şi, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de E.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de E.I. împotriva sentinţei civile nr. 274/ CA din 6 iulie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 261/2010. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 264/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
