ICCJ. Decizia nr. 268/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 268/2010
Dosar nr. 565/44/2009
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 86 din 21 aprilie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.
În motivarea sentinţei, instanţa fondului a reţinut că Primăria Adjud, în calitate de entitate notificată în baza Legii nr. 10/2001, de către reclamantă, moştenitoare a defuncţilor P.A. şi N., a emis dispoziţia de ofertă din 2003 privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul notificat (teren + construcţie), situat în Adjud, pentru suma de 187.921.119 lei.
Contestaţia formulată de reclamantă sub aspectul cuantumului despăgubirilor a fost admisă de Tribunalul Vrancea, iar prin sentinţa civilă nr. 192 din 17 iunie 2004, rămasă irevocabilă, s-a stabilit valoarea despăgubirilor pentru imobilul notificat, la suma de 95.766 lei.
Nefiind plătite despăgubirile până la apariţia Legii nr. 247/2005, dosarul a fost înaintat la A.N.R.P., care a dispus, din oficiu, efectuarea unei noi evaluări, care a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 626.010 lei.
Prin Decizia nr. 3728 din 15 decembrie 2008, C.C.S.D. a emis titlul de despăgubire în favoarea reclamantei, pentru imobilul notificat, la valoarea de 95.766 lei, valoare stabilită potrivit sentinţei civile nr. 192 din 17 iunie 2004 a Tribunalului Vrancea, irevocabilă.
În concluzie, instanţa fondului a apreciat ca fiind corect stabilită valoarea măsurilor reparatorii în cuantumul stabilit prin sentinţa civilă nr. 192 din 17 iunie 2004 a Tribunalului Vrancea şi nu cea stabilit prin expertiza de evaluare, făcând trimitere, în acest sens, la Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin care s-a stabilit că „în situaţia în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească, titlul de despăgubire se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de către aceasta”.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs P.E., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât greşit prima instanţă a motivat-o în sensul că valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent a fost stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă şi nici cuantumul nu mai poate fi modificat.
Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recurenta-reclamantă a solicitat anularea Deciziei nr. 3728/2008 prin care s-a dispus în favoarea ei emiterea titlului de despăgubire în cuantum de 95.766,89 lei pentru imobilele construcţie şi teren; stabilirea valorii despăgubirii la suma de 626.010 lei şi emiterea unei noi decizii în care să se consemneze că se emit titlul de despăgubire conform expertizei.
La dosar rezultă din probele administrate că despăgubirile solicitate prin hotărâre judecătorească nu au fost plătit şi după apariţia Legii nr. 247/2005, dosarul recurentei a fost înaintat A.N.R.P. care a dispus o nouă evaluare stabilindu-se o valoare sub aceea a pieţei.
A.N.R.P. a comunicat recurentei decizia în litigiu prin care i se emitea titlu de despăgubire în sumă de 95.766,89 lei, sumă care dealtfel fusese stabilită în 2004, mai înainte de apariţia Legii nr. 247/2005.
Despăgubirile nu au fost acordate într-un termen rezonabil, astfel încât ele nu mai sunt în concordanţă cu valoarea de piaţă şi astfel, recurentei - reclamante i s-a încălcat un drept prevăzut şi protejate de lege.
În speţă, recurenta - reclamantă a invocat dispoziţiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, precizând că sunt aplicabile cauzei întrucât decizia nu a fost finalizată, în sensul că nu a fost pusă în aplicare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie precizează că art. 16 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII nu are aplicabilitate în litigiu, faţă de prevederile cuprinse în Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel prevederile cuprinse în art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, dacă au fost contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 192/2004 a Tribunalului Vrancea definitivă şi irevocabilă s-a stabilit valoarea imobilului la suma de 95.766,89 lei, titlu de despăgubire comunicat recurentei de către A.N.R.P.
Punctul de vedere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în aprecierea făcută prin Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 este acela că potrivit constituţiei at.15 şi C. civ., legea civilă nu retroactivează, deci pretenţia recurentei pentru suma stabilită într-o nouă evaluare de 626.010 lei, nu are o susţinere legală faţă de considerentele mai sus expuse.
Fără dubiu recurentei i se cuvine suma stabilită prin hotărârea judecătorească irevocabilă din 2004, cu indicele de inflaţie, Legea nr. 247/2005 stabilind măsuri într-un spirit rezonabil pentru părţile implicate în astfel de litigii pentru asigurarea aducerii la îndeplinire a prevederilor legale referitoare la plata despăgubirilor.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de P.E., va modifica sentinţa atacată şi o va obliga pe pârâtă admiţând în parte acţiunea, să stabilească în favoarea reclamantei un nou titlu de despăgubire care să cuprindă şi actualizarea cu indicele de inflaţie, începând cu data de 2 iunie 2005, a sumei de 95.766,89 lei, stabilită prin sentinţa civilă nr. 192/2004 a Tribunalului Vrancea.
Va anula Decizia nr. 3728/2009 a C.C.S.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.E. împotriva sentinţei civile nr. 86 din 21 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite în parte acţiunea.
Anulează Decizia nr. 3728 din 15 decembrie 2009 a C.C.S.D.
Obligă pârâta la emiterea unei noi decizii prin care să se stabilească în favoarea reclamantei un nou titlu de despăgubire care să cuprindă şi actualizarea, cu indicele de inflaţie, începând cu data de 2 iunie 2005, a sumei de 95766,89 lei, stabilită prin sentinţa civilă nr. 192 din 17 iunie 2004 a Tribunalului Vrancea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 265/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 270/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
