ICCJ. Decizia nr. 2627/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2627/2010
Dosar nr. 1212/39/2009
Şedinţa publică din 19 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 270 din 7 decembrie 2009, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Suceava, având ca obiect anularea hotărârii nr. 5388 din 9 octombrie 2009, emisă de pârâtă, cu consecinţa acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În acest sens instanţa a reţinut că, din niciuna dintre probele aflate la dosar, nu rezultă împrejurarea că refugiul reclamantului ar fi fost o măsură de persecuţie determinată de considerente etnice, în speţă nefiind astfel îndeplinite condiţiile cerute de art. 1 alin. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.G. susţinând că strămutarea sa, împreună cu familia, în zona Olteniei, s-a produs urmare a obligaţiei impuse, în acest sens, de către autorităţi şi a fost cauzată de înaintarea peste Prut a Armatei Sovietice, motiv pentru care a apreciat că, potrivit Legii nr. 189/2000, situaţia sa trebuie asimilată cu cea a „strămutaţilor obligatorii şi a refugiaţilor de război" pentru dobândirea drepturilor ce i se cuvin.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiată persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Dar, din probele dosarului, rezultă că strămutarea recurentului s-a făcut din dispoziţia autorităţilor şi ca urmare a înaintării armatei sovietice peste Prut, în cadrul operaţiunilor de război şi chiar dacă a existat o anumită temere a familiei recurentului, privind eventualele represalii din partea trupelor de ocupaţie, acestea nu s-au produs anterior plecării din localitatea de domiciliu.
Esenţial este aşadar că, în speţă, nu este îndeplinită cerinţa esenţială a Legii nr. 189/2000 aceea ca strămutarea în altă localitate să fie consecinţa directă a persecuţiei etnice suferite.
Aşa fiind, constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.G. împotriva sentinţei civile nr. 270 din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2623/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2576/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
