ICCJ. Decizia nr. 2631/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2631/2010
Dosar nr. 1317/57/2009
Şedinţa publică din 19 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 233/F/CA din 10 noiembrie 2009 a admis acţiunea formulată de reclamantul L.C.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi pe cale de consecinţă a dispus suspendarea executării ordinului pârâtului din 9 octombrie 2009, până la pronunţarea instanţei de fond, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, având în vedere prevederile art. 10 din contractul de management nr. 34/OJCA din 28 mai 2009, încheiat între părţi, ordinul a cărui suspendare se solicită şi prin care s-a dispus încetarea contractului mai sus menţionat, are natura un act administrativ şi îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Cu privire la îndeplinirea condiţiilor suspendării, astfel cum sunt prevăzute de art. 14 din această lege, acestea sunt cumulativ îndeplinite, după cum urmează:
În măsura în care ordinul atacat nu menţionează vreun motiv de încetare unilaterală a contractului, în conformitate cu prevederile art. 9 din acest act administrativ este îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat care presupune existenţa unor împrejurări de natură a crea îndoieli serioase în privinţa legalităţii acestuia.
De asemenea, prin înlăturarea reclamantului din funcţia de conducere este iminentă producerea unui prejudiciu patrimonial, prin diminuarea considerabilă a veniturilor, creându-se totodată posibilitatea perturbării previzibile grave a funcţionării autorităţii publice în care şi-a desfăşurat activitatea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul invocând lipsa de obiect a acţiunii faţă de împrejurarea că actul de eliberare din funcţie a reclamantului a ajuns la termen anterior pronunţării şi prin urmare acesta nu justifică un interes actual în promovarea acţiunii.
Pe fondul pricinii s-a susţinut, în esenţă, neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 aducându-se ca argumente împrejurarea că ocuparea funcţiei de conducere de către o altă persoană nu a adus reclamantului un prejudiciu material ireparabil, în ipoteza anulării actului, acesta urmând a fi repus pe postul ocupat anterior, cu plata drepturilor băneşti restante şi respectiv aceea că actul a cărei suspendare se solicită a fost emis în temeiul OUG nr. 105/2009, nedeclarată neconstituţională, astfel încât nu există o împrejurare de natură a crea îndoieli serioase în privinţa legalităţii actului subsecvent.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul pârât şi a dispoziţiilor legale incidente în speţă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Cu privire la motivul de referitor la lipsa de obiect a cererii se reţine că suspendarea executării actului administrativ reglementată de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 constituie o măsură de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor, constând în amânarea sau întreruperea vremelnică, după caz, a procedurii efectelor juridice ale manifestării de voinţă a autorităţii publice, iar conform unei reguli de interpretare a legii civile o normă juridică trebuie să fie interpretată în sensul procedurii de efecte juridice, iar nu în sensul golirii ei de conţinut.
Rezultă că prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 55472004 nu pot fi interpretate în sensul inadmisibilităţii de plano sau a lipsei de obiect a cererii de suspendare a unui act administrativ cu executare uno ictu, interpretarea contrară ducând la golirea de conţinut şi lipsirea de finalitate a normei menţionate, în condiţiile în care majoritatea covârşitoare a actelor administrative o constituie cele de acest tip.
Pe fondul pricinii, Curtea reţine că suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea uni pagube iminente.
Curtea apreciază că în prezenta cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
Cazul bine justificat, definit la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca împrejurare legată de starea de fapt şi de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui suspendare se solicită prin care s-a dispus încetarea înainte de termen a contractului de management, este îndeplinit în prezenta cauză sub două aspecte.
Primul vizează faptul că temeiul juridic al emiterii ordinului contestat respectiv OUG nr. 105/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională, determinând îndoieli serioase asupra efectelor ordinului contestat sub aspectul legalităţii.
Al doilea priveşte faptul că nu au fost respectate aparent dispoziţiile art. 9 din Contractul de management, care a încetat înainte de termen fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 8 din OUG nr. 105/2009.
Condiţia existenţei unei pagube iminente în sensul diferit prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 este îndeplinită în prezenta cauză deoarece recurenta prin punerea în executare a dispoziţiilor ordinului contestat este lipsită de salariu, paguba constând în pierderea drepturilor salariale fiind previzibilă şi putând fi evitată prin suspendare provizorie până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru considerentele enunţate, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 233/F/CA din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2602/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2680/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
