ICCJ. Decizia nr. 2653/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2653/2010
Dosar nr. 798/57/2009
Şedinţa publică din 20 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 231/F/CA/2009 din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:
- a admis acţiunea formulată de reclamanta M.C.E., în contradictoriu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale;
- a anulat Ordinul nr. 468 din 23 aprilie 2009 emis de pârât;
- a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia publică de conducere - inspector şef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara;
- a obligat pe pârât să plătească reclamantei diferenţa între drepturile salariale corespunzătoare funcţiei publice deţinute anterior şi drepturile salariale efectiv acordate începând cu 25 mai 2009;
- a respins excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârât;
- a luat act că reclamanta nu-şi mai susţine cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 37/2009;
- a obligat pe pârât să plătească reclamantei 2.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 130 din 20 februarie 2006, reclamanta a fost numită în funcţia de inspector şef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara, începând cu 24 februarie 2006 în urma promovării unui concurs pentru ocuparea funcţiei respective.
Prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 468 din 23 aprilie 2009, s-a dispus desfiinţarea funcţiei de inspector şef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara, eliberarea reclamantei din funcţie, încetarea raporturilor de serviciu şi acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice, perioadă în care reclamanta să beneficieze de prevederile art. 99 alin. (5), (6) şi (7) din Legea nr. 188/1999, invocându-se ca temei prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 şi art. III alin. (1) din OUG nr. 37 din 22 aprilie 2009.
Prin Ordinul nr. 793 din 22 mai 2009 emis de pârât, luând act de cererea reclamantei şi de nota Inspecţiei Muncii privind locurile vacante, s-a modificat raportul de serviciu al reclamantei - inspector şef adjunct al ITM Hunedoara, începând cu 22 mai 2009 prin mutarea definitivă pe funcţia publică de conducere Şef Birou - inspector de muncă.
Acest ultim ordin este consecinţa ordinului atacat, care i-a dat dreptul reclamantei ca în urma desfiinţării funcţiei de inspector şef adjunct al ITM să opteze pentru o altă funcţie vacantă. Aceasta nu constituie o alegere liberă a reclamantei de natură a lăsa fără obiect acţiunea sa în anularea ordinului atacat, astfel că reclamanta justifică în continuare interesul de a obţine anularea ordinului, astfel că instanţa a reţinut că este nefondată excepţia lipsei de obiect invocată de pârât.
A reţinut Curtea de apel că este neîntemeiată excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, întrucât reclamanta a solicitat pe calea procedurii prealabile revocarea Ordinului nr. 468/2009 (filele 9-12 la dosarul de fond), cerere sa fiind respinsă prin adresa nr. 64 din 02 iunie 2009 emisă de pârât.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reţinut că actul administrativ contestat, Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 468 din 23 aprilie 2009 a fost emis în executarea dispoziţiilor art. III din OUG nr. 37/2009.
Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională a constatat că este neconstituţională Legea de aprobare a OUG nr. 37/2009, reţinându-se că ordonanţa de urgenţă este neconstituţională întrucât Guvernul a intervenit într-un domeniu în care nu avea competenţă materială, fiind astfel încălcare dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie.
În raport cu cele reţinute de Curtea Constituţională, Curtea de apel a apreciat că este lipsit de fundament legal ordinul contestat, iar nulitatea actului administrativ presupune restabilirea cu caracter retroactiv a situaţiei anterioare, urmând a fi admise pretenţiile reclamantei referitoare la reintegrarea în funcţia de conducere deţinută anterior şi obligarea pârâtului să plătească reclamantei diferenţa între drepturile salariale ce le-a încasat efectiv şi drepturile salariale care i se cuveneau dacă ar fi exercitat funcţia din care a fost eliberată începând cu 22 mai 2009.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr.231/F/CA/2009 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurentul-pârât susţine, în esenţă, că hotărârea atacată a fost pronunţată de instanţa de fond cu aplicarea greşită a legii, întrucât ordinul contestat a fost emis în executarea prevederilor imperative ale art. III alin. (1) şi (11) din OUG nr. 37/2009.
Totodată, recurentul-pârât susţine că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată de OUG nr. 105/2009, că prin art. IV alin. (1) din ultima ordonanţă de urgenţă s-a prevăzut că sunt şi rămân desfiinţate funcţiile de genul celei din care a fost eliberată reclamanta şi că, potrivit prevederilor Legii nr. 47/1992, deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare:
În cauză este necontestat faptul că Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 468 din 23 aprilie 200 a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. III alin. (1) şi (11) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, potrivit cărora.
„(1) Funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, care face parte integrantă din aceasta, precum şi adjuncţii acestuia, se desfiinţează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(11) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, funcţionarilor publici şi personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin. (1), li se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare".
De asemenea, este necontestat că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă(…) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (…)".
Or, a argumentat Curtea Constituţională, prin OUG nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
Totodată, este necontestat că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din OUG nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art. I pct. 1-5 şi 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele ce au constituit obiectul OUG nr. 37/2009 în privinţa neconstituţionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.
În plus, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea OUG nr. 105/2009, a încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.
Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte reţine că întemeiat şi legal a apreciat instanţa de fond că actul administrativ atacat este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este neconstituţională.
Sunt neîntemeiate susţinerile din recurs referitoare la faptul că legalitatea ordinului contestat este validată de faptul că actul a fost emis în executarea prevederilor imperative ale art. III alin. (1) şi (11) din OUG nr. 37/2009, întrucât legalitatea actului este afectată tocmai de viciul de constituţionalitate al prevederilor în temeiul şi în executarea cărora a fost emis.
Pentru argumentele anterior arătate, nu pot fi primite susţinerile din recurs referitoare la abrogarea OUG nr. 37/2009, cele referitoare la faptul că prin art. IV alin. (1) a din OUG nr. 105/2009 s-a prevăzut că sunt şi rămân desfiinţate funcţiile de genul celei din care a fost eliberată reclamanta ori susţinerile referitoare la faptul că deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor.
Faţă de aceste susţineri, Înalta Curte reţine că desfiinţarea funcţiei publice deţinute de reclamantă prin cele două ordonanţe este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituţionale, revenindu-se astfel la forma şi structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică şi ale cărei dispoziţii sunt de natură să asigure stabilitatea funcţiei publice, ca element al securităţii sociale, este cert stabilit că au fost încălcate în cauză.
Admiterea opiniei contrare a recurentei ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii de exercitare a controlului de constituţionalitate reglementată prin Legea nr. 47/1992.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva sentinţei civile nr. 231/F/CA/2009 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2648/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2657/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
