ICCJ. Decizia nr. 2662/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2662/2010
Dosar nr. 8755/211/200.
Şedinţa publică din 20 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată la data de 24 iunie 2008 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanţii H.E. şi V.I.E. au chemat în judecată pe pârâtele Primăria Municipiului Cluj – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
- obligarea pârâtei de rândul 1, să predea de îndată, spre soluţionare, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă pârâta de rândul 2 întreaga documentaţie a dosarelor de retrocedare ce fac obiectul Dispoziţiilor de restituire nr. 1527 şi nr. 1528 din 27 februarie 2008;
- obligarea pârâtei de rândul 2 la verificarea dosarelor de retrocedare şi mai apoi la emiterea ofertei de despăgubire pe care înţelege să o supună atenţiei instanţei, în sensul dispoziţiilor art. 16 pct. 2, 4 şi 6, din Capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere situaţia prevăzută de art. 22 pct. 1 din Capitolul VI al Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin extinderea de acţiune, reclamanţii au chemat în judecată şi pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea acesteia la îndeplinirea formalităţilor administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 prin raportare la dispoziţiile art. 26 din OUG nr. 81/2007 în sensul emiterii deciziei privind oferta de despăgubire în raport cu dispoziţiile nr. 1527 şi nr. 1528 din 27 februarie 2008 emise de primarul municipiului Cluj pentru apartamentele nerestituite în natură.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării acţiunii.
Reclamanţii au arătat că prin Dispoziţiile nr. 1527 si nr. 1528 din 27 februarie 2008 s-a dispus în favoarea lor acordarea despăgubirilor aferente unor apartamente din imobilele situate în Cluj.
Potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, ale Legii nr. 247/2005 şi ale Legii nr. 74/2007, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Cluj Napoca avea obligaţia ca, în termen de 10 zile de la adoptarea dispoziţiilor de restituire, să înainteze, conform art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, întregul dosar la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Reclamanţii susţin că până la data introducerii acţiunii, dosarul nu a fost înaintat Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1073 şi art. 1079 C. civ., ale art. 26 din Legea nr. 10/2001 şi ale Normele de aplicare a acesteia.
Prin extinderea de acţiune, reclamanţii au invocat tergiversarea finalizării procedurilor instituite de legiuitor, deşi au parcurs etapele prevăzute de lege, susţinând că pârâţii nu au accelerat parcurgerea procedurilor prevăzute de lege şi doar după introducerea acţiunii „s-au mobilizat" în sensul solicitat, astfel că demersul judiciar nu poate fi calificat ca prematur, atâta vreme cât art. 16 alin. (1) din Capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 prevede termenul limită de 60 de zile, în speţă, de la ultima dispoziţie, iar alin. (3) al art. 16 din aceeaşi reglementare se referă la termenul de 30 de zile de la emiterea dispoziţiei de restituire/ despăgubire.
Mai susţin reclamanţii că întrucât pârâţii nu au respectat niciunul dintre termenele prevăzute de lege, nu se poate considera că acţiunea ar fi prematură.
3. Sentinţa Judecătoriei Cluj-Napoca de declinare a competenţei
Prin sentinţa civilă nr. 11124/2008 din 15 octombrie 2008, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, având în vedere faptul că reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea ofertei de despăgubire raportat la dispoziţiile art. 16 din Titlul VII din aceeaşi lege.
4. Apărările invocate de pârâtă.
Prin întâmpinare, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat:
- excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj cu privire la petitul cererii de chemare în judecată îndreptat împotriva pârâtei Primăria municipiului Cluj-Napoca, susţinând că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., competenţa aparţine tribunalului;
- excepţia prematurităţii cu privire la petitul privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea ofertei de despăgubire în raport de Dispoziţiile nr. 1527 şi nr. 1528 din 27 februarie 2008 emise de Primăria Municipiului Cluj-Napoca. Sub acest aspect, pârâta susţine că în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi procedura administrativă de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu a fost declanşată, întrucât dosarul aferent Dispoziţiei nr. 1527 din 27 februarie 2008, respectiv dosarul aferent Dispoziţiei nr. 1528 din 27 februarie 2008 nu au fost transmise Secretariatului Comisiei de către entitatea învestită cu soluţionarea notificărilor şi anume Primăria Municipiului Cluj-Napoca, astfel că pârâta nu a fost învestită încă cu soluţionarea dosarelor petenţilor. Se arată ca, prin adresa nr. 760181 din 08 octombrie 2008, s-a solicitat Primăriei Municipiului Cluj-Napoca să înainteze dosarele aferente dispoziţiilor amintite, cu respectarea dispoziţiilor art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Mai susţine pârâta că cererea reclamanţilor de introducere în cauză a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este inadmisibilă, întrucât prin extinderea acţiunii iniţiale nu se poate obţine introducerea în proces a unui nou pârât, acest lucru fiind posibil numai pe calea formelor procedurale prevăzute de art. 60 ori art. 64 şi urm. C. proc. civ.
În ceea ce priveşte termenele a căror nerespectare o invocă reclamanţii, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor arată că acestea [termenul de 60 zile prevăzut de art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi termenul de 30 de zile prevăzut de alin. (3) al aceluiaşi articol] sunt termenele în care entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 au obligaţia de a transmite dosarele aferente dispoziţiilor/deciziilor emise în temeiul acestei legi către Secretariatul Comisiei Centrale, iar nu termene impuse Comisiei Centrale pentru emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 463 din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanţi, ca urmare a admiterii excepţiei prematurităţii formulării cererii.
5. Motivele de fapt şi de drept bare au format convingerea instanţei de fond.
5.1. Instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj, reţinând că, raportat la obiectul cauzei şi la dispoziţiile art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 care stabilesc competenţa aparţinând Curţii de apel, potrivit art. 17 C. proc. civ., în cauză instanţa se poate pronunţa şi asupra capătului de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta Primăria Cluj-Napoca - autoritate publică locală.
5.2. Cu privire la extinderea de acţiune faţă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea de apel a reţinut că pentru a introduce un nou pârât în cauză nu este neapărat necesar să se utilizeze în mod formal dispoziţiile art. 60 ori ale art. 64 C. proc. civ., iar faţă de extinderea de acţiune formulată în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează instituţia întregirii şi modificării cererii de chemare în judecată.
5.3. Curtea de apel a admis excepţia prematurităţii acţiunii, reţinând că, faţă de dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă în faţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor se poate declanşa în mod efectiv numai după transmiterea dosarelor complete de către autoritatea notificată, în speţă de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca.
Sub acest aspect, a reţinut instanţa că, din cuprinsul adresei nr. 2394/IV din 17 februarie 2009 emisă de Instituţia Prefectului judeţului Cluj (fila 71 la dosarul de fond) reiese că dosarele aferente dispoziţiilor nr. 1527 din 27 februarie 2008 şi nr. 1528 din 27 februarie 2008 emise de Primarul municipiului Cluj-Napoca nu au fost înaintate Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, deoarece în urma controlului administrativ de legalitate s-a constatat că se impune completarea acestora cu mai multe înscrisuri, aşa cum rezultă din corespondenţa acestei autorităţi cu Primăria municipiului Cluj-Napoca ataşată (filele 73-74), aspecte confirmate şi de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 28 aprilie 2008, precum şi de procesul-verbal nr. 1114 din 16 aprilie 2009 (filele 94-105) şi procesul-verbal nr. 11982 din 08 iulie 2009 (filele 134-141).
Astfel fiind, a reţinut instanţa că este legal refuzul pârâtei de a emite titlul de despăgubire în condiţiile în care dosarele nu sunt completate cu documentele strict necesare soluţionării lor, împrejurare ce ţine exclusiv de voinţa reclamantelor, motiv pentru care nici Primăria Municipiului Cluj-Napoca nu poate fi obligată să înainteze dosarele către autoritatea centrală.
A mai reţinut instanţa că nu poate fi admisă ipoteza completării dosarelor prin intermediul justiţiei, pentru ca mai apoi justiţia să constate că acestea sunt complete şi să dispună transmiterea dosarelor şi rezolvarea lor de către autoritatea centrală.
6. Recursul formulat de reclamanţii H.E. şi V.I.E.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentele solicită, în principal, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate, rejudecarea fondului, cu consecinţa admiterii acţiunii introductive.
În subsidiar, în ipoteza existenţei atât a motivelor de casare, cât şi a celor care atrag modificarea sentinţei, solicită casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre soluţionare la instanţa competentă.
6.1. Recurentele arată că acţiunea a fost formulată drept urmare a tergiversării autorităţilor abilitate să finalizeze, potrivit legii, demersurile menite a fa eficienţă dispoziţiilor de restituire, emise în baza Legii nr. 10/2001.
6.2. În ipoteza în care se pune problema competenţei materiale a instanţei în soluţionarea pricinii, solicită a se trimite dosarul la instanţa competentă.
6.3. Instanţa de fond a dat o interpretare eronată cererilor formulate, iar argumentul prematurităţii acţiunii reprezintă un refuz de judecată.
6.4. Împrejurările expuse de instanţa fondului nu privesc recurentele, care nu au nicio culpă în nesoluţionarea pretenţiilor deduse judecăţii.
7. Întâmpinarea formulată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece dosarele care se referă la cele două dispoziţii de restituire nu pot fi înaintate decât condiţionat de completarea acestora cu înscrisurile solicitate, chestiune care ţine exclusiv de voinţa reclamantelor şi nu de a autorităţilor implicate în aceste prevederi legale.
Intimata consideră şi că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, excepţie invocată şi în faţa instanţei de fond, dar asupra căreia judecătorul nu s-a pronunţat.
8. Întâmpinarea formulată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost depusă la dosar după pronunţarea deciziei de recurs, astfel încât Curtea nu poate să o analizeze.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este fondat.
2. Recurentele-reclamante s-au adresat justiţiei în speranţa finalizării procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, prin emiterea deciziei de despăgubire de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
3. Judecătorul fondului a stabilit în mod corect că acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect refuzul autorităţilor pârâte de a emite actul administrativ prevăzut de Legea nr. 247/2005, într-un termen nerezonabil.
4. De asemenea, în mod corect, judecătorul fondului a respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj în ceea ce priveşte primul capăt de cerere, prin invocarea dispoziţiilor art. 17 C. proc. civ.
5. Excepţia prematurităţii acţiunii a fost însă soluţionată în mod greşit.
Instanţa de fond, în raport de obiectul acţiunii, avea obligaţia să verifice posibilitatea soluţionării cererii reclamantelor într-un termen rezonabil, cu respectarea prevederilor art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
6. În speţă, există obligaţia analizării motivelor nesoluţionării dosarelor aferente Dispoziţiilor nr. 1527 din 27 februarie 2008 şi nr. 1528 din 27 februarie 2008.
6.1. Prin întâmpinare, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a informat instanţa că cele două dosare au fost înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu adresa nr. 124173/452/1 din 11 iulie 2008, după formularea acţiunii în justiţie.
6.2. La rândul său, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor arată, prin întâmpinarea depusă la dosar la 20 ianuarie 2009, că dosarele aferente Dispoziţiilor nr. 1527 şi 1528 nu au fost transmise de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca şi că prin adresa nr. 760181 din 8 octombrie 2008 s-a solicitat înaintarea dosarelor.
6.3. S-a mai arătat că, Instituţia Prefectului judeţului Cluj a comunicat prin adresa nr. 2394 din 17 februarie 2009 că cele două dosare nu au fost înaintate deoarece, în urma controlului de legalitate, s-a constatat că se impune completarea acestora cu următoarele înscrisuri:
- copie valabilă a paşaportului reclamantelor;
- contractele de vânzare-cumpărare pentru apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995;
- dovada imposibilităţii restituirii în natură a cotelor de 30/140, respectiv 483/627 parte din terenul-curte.
6.4. Instanţa de fond a reţinut că depunerea acestor înscrisuri incumbă reclamantelor.
Aprecierea este parţial eronată, deoarece din cuprinsul adreselor aflate la filele 72-74 din dosarul de fond rezultă că numai copia paşaportului recurentei V.I.E. era în sarcina reclamantelor, celelalte două înscrisuri cădeau în sarcina Primăriei Municipiului Cluj-Napoca.
6.5. Din cuprinsul precizărilor depuse la dosarul de fond în data de 28 aprilie 2009, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat că prin procesul-verbal nr. 1114 din 16 aprilie 2009 cele două dosare au fost înaintate.
Dosarul aferent Dispoziţiei nr. 1528 din 27 februarie 2008 a fost însă remis Primăriei municipiului Cluj-Napoca, constatându-se că nu există avizul de legalitate pentru Dispoziţia nr. 1049 din 20 februarie 2009 şi înscrisuri din care să reiasă dacă petenţii au restituit valoarea actualizată a despăgubirilor încadrate în temeiul Legii nr. 112/1995, acte ce urmează a fi depuse de către Primărie.
Din adresa nr. 2394/14/1 din 13 aprilie 2009 rezultă însă că avizul de legalitate cerut există la dosar.
6.6. Din înscrisurile sus menţionate rezultă însă o situaţie de fapt diferită de cea reţinută de judecătorul fondului.
Completarea dosarelor a ţinut şi ţine în continuare de competenţa autorităţilor publice implicate şi obligate prin lege la emiterea titlului de despăgubire solicitat de reclamante.
Lipsa copiei valabile a paşaportului uneia dintre reclamante, invocată în anul 2008 a fost consecinţa tergiversării soluţionării notificării de către Primăria Cluj-Napoca şi nu poate fi imputată reclamantelor.
Este adevărat că administraţia publică locală nu poate înainta dosarele (în prezent a mai rămas un dosar) dacă acestea nu sunt complete, însă culpa nu aparţine reclamantelor.
7. Recurentele-reclamante, prin introducerea acţiunii, nu au urmărit completarea dosarelor, ci sancţionarea pasivităţii autorităţilor pârâte, având în vedere că toate demersurile acestora pentru rezolvarea cererilor s-au declanşat după depunerea acţiunii.
8. Este inadmisibil ca, în condiţiile sus menţionate, reclamantele-recurente să fie sancţionate prin admiterea excepţiei prematurităţii acţiunii.
9. Ceea ce are de rezolvat instanţa de fond este de a stabili dacă soluţionarea cererii reclamantelor a depăşit termenul rezonabil impus de art. 6 din Convenţie, având în vedere că acest termen se calculează pentru întreaga perioadă administrativă şi nu numai în raport de o anumită etapă a acesteia.
10. În concluzie, reţinându-se întrunirea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se dispune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de H.E. şi V.I.E. împotriva sentinţei civile nr. 463 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2659/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2663/2010. Contencios → |
|---|
