ICCJ. Decizia nr. 2640/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2640/2010
Dosar nr. 1199/1/2010
Şedinţa publică din 19 mai 201.
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4703 din 29 octombrie 2009 a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva deciziei nr. 650 din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal .
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, prin Decizia atacată a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva sentinţei civile nr. 3279 din 26 noiembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu pârâtul Prefectul Municipiului Bucureşti.
A mai reţinut instanţa că, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date fără drept de apel , cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, sunt supuse recursului, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 şi 5 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acesta s-a soluţionat fondul pricinii, precum şi cele care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
În raport de considerentele mai sus menţionate, Înalta Curte a constatat că Decizia atacată este o hotărâre irevocabilă şi prin urmare nu mai poate fi atacată cu recurs.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurentul invocând dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. raportate la prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Contestatorul a susţinut că instanţa a omis să cerceteze toate motivele de recurs care ar fi putut duce la admiterea acţiunii sale, precizând că doreşte să „folosească această ocazie", pentru a „solicita câteva excepţii de nulitate".
În acest sens contestatorul a mai susţinut că instanţa de recurs nu a luat în considerare o serie de susţineri ale sale ce ar fi putut duce la casarea deciziei recurate, ceea ce a avut ca efect încălcarea principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare, cu consecinţa pronunţării unei hotărâri nule şi a invocat în acest sens nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. cu consecinţa anulării deciziei atacate şi rejudecării recursului.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Astfel, prin „eroare materială" în conformitate cu dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., invocat de contestator ca temei al cererii sale înţelege orie greşeală materială evidentă în legătură cu aspecte formale al judecăţii în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat, ori făcut de o persoană fără calitate şi alte situaţii asemănătoare, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat ori formulat de o persoană îndreptăţită a-l declara, pentru verificarea acestor situaţii nefiind necesară reexaminarea fondului său o reapreciere a probelor .
În speţă însă, contestatorul se rezumă numai la enunţare generică a împrejurării că o serie de susţineri ale sale, ce ar fi putut duce la casarea hotărârii instanţei de fond, nu au fost reţinute de către instanţa de recurs, încălcându-se în acest fel o serie de principii ale dreptului fără a menţionarea concret „erorile materiale" pe care instanţa le-a săvârşit.
În ceea ce priveşte susţinerea contestatorului potrivit căreia „hotărârea pronunţată în aceste condiţii este nulă, în baza art. 105 alin. (2) C. proc. civ." instanţa constanţă că nulitatea unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată doar prin intermediul căilor de atac, ordinare sau extraordinare, ce pot fi promovate împotriva acesteia, iar pe de altă parte contestatorul nu menţionează expres niciun act de procedură făcut cu neobservarea formelor legale.
Pe cale de consecinţă, pentru considerentele mai sus enunţate, instanţa va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de R.M. împotriva deciziei nr. 4703 din 29 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2639/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2648/2010. Contencios → |
|---|
