ICCJ. Decizia nr. 2667/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2667/2010

Dosar nr. 2192/2/2009

Şedinţa publică din 20 mai 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea atacată cu recur.

Prin sentinţa civilă nr. 3668 din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:

- a admis excepţia rămânerii fără obiect a capătului principal al acţiunii;

- a respins ca rămas fără obiect capătul principal al cererii formulate de reclamantul I.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti;

- a admis excepţia de netimbrare a capătului de cerere având ca obiect despăgubiri şi a anulat acest capăt de cerere, ca netimbrat;

- a obligat pe pârât la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4,3 lei, reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.

În motivarea hotărârii pronunţate, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11 martie 2009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul I.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei să constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române, obligarea acestuia să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum şi obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 1000 lei.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia rămânerii fără obiect a capătului principal al acţiunii, motivat de împrejurarea că, în şedinţa din data de 29 aprilie 2009, cererea reclamantului a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie.

Analizând cu prioritate excepţia invocată de pârât, în temeiul art. 137 C. proc. civ., Curtea de apel a constatat că această excepţie este întemeiată întrucât, aşa cum rezultă din adresa nr. 8092/DC din 18 mai 2009 emisă de Direcţia Contencios din cadrul Ministerului Justiţiei - Serviciul Cetăţenie, cererea reclamantului având ca obiect redobândirea cetăţeniei române a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie în şedinţa din data de 29 aprilie 2009, motiv pentru care cererea reclamantului este rămasă fără obiect.

Constatând că pârâtul a dat curs solicitării reclamantului după introducerea cererii de chemare în judecată, instanţa a reţinut culpa procesuală a pârâtului şi, în raport cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., obligaţia ce revine acestuia la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4,3 lei, reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale, instanţa a reţinut că, deşi i s-a pus în vedere, reclamantul nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 39 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei, astfel că, potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea acestei obligaţii se sancţionează cu anularea cererii.

2. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că în mod eronat instanţa a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin motivele de recurs, recurentul-pârât susţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi art. 275-276 C. proc. civ. şi în acord cu jurisprudenţa în materie, suportarea cheltuielilor de judecată revine părţii care a pierdut procesul şi are la bază culpa procesuală a acestei părţi, fiind realizată distincţia netă între partea care a câştigat şi partea care a pierdut procesul, însă, aşa cum rezultă din considerentele şi dispozitivul sentinţei atacate, pârâtul nu a căzut în pretenţii faţă de reclamant întrucât capătul principal de cerere a fost respins ca rămas fără obiect, iar cel subsidiar a fost anulat ca netimbrat, astfel că nu au fost stabilite obligaţii cu privire la acţiunea reclamantului, motiv pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.

Totodată, recurentul-pârât susţine că în privinţa sa operează cauza exoneratoare de răspundere în ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată în sensul dispoziţiilor art. 275 C. proc. civ. cu referire la art. 1079 C. civ., întrucât Ministerul Justiţiei a fost pus în întârziere abia la data de 07 mai 2009 când i-a fost comunicată acţiunea reclamantului, astfel că nu poate fi reţinută culpa sa atâta timp cât şi-a îndeplinit obligaţia la data de 24 aprilie 2009, deci anterior punerii în întârziere.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Analizând cauza prin prisma şi în limita motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În esenţă, recurentul-pârât critică sentinţa pronunţată de Curtea de apel în ceea ce priveşte obligarea ministerului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxele judiciare de timbru achitate de reclamant în cuantum de 4,3 lei, invocând, pe de o parte faptul că pârâtul nu a căzut în pretenţii în sensul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi art. 275-276 C. proc. civ., iar pe de altă parte faptul că ministerul a fost pus în întârziere ulterior datei la care cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie în şedinţa din data de 29 aprilie 2009.

Susţinerile recurentului-pârât în sensul că nu se poate reţine culpa sa procesuală, în sensul art. 274 C. proc. civ., întrucât a soluţionat cererea reclamantului în cursul procesului nu pot fi primite, atâta timp cât reclamantul a sesizat instanţa ca urmare a conduitei pârâtului care nu a soluţionat până la data de 28 aprilie 2009 cererea de redobândire a cetăţeniei depusă încă din anul 2003 (fila 1 din cererea de chemare în judecată) şi în condiţiile în care la data de 19 ianuarie 2009 petentul s-a adresat pârâtului cu solicitarea de urgentare a procedurilor administrative.

De asemenea, susţinerile recurentului-pârât în sensul că a fost notificat abia la data de 07 mai 2009 când i-a fost comunicată copia cererii de chemare în judecată sunt neîntemeiate, Înalta Curte reţinând că „notificarea" ministerului a fost realizată chiar de către reclamant prin cererea din 19 ianuarie 2009 (fila 5 la dosarul de fond), astfel că nu poate fi primită teza ministerului de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată pe temeiul dispoziţiilor art. 275 C.proc.civ.

Astfel fiind, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 3668 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2667/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs