ICCJ. Decizia nr. 2722/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2722/2010
Dosar nr. 8549/2/200.
Şedinţa publică din 25 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din analiza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 decembrie 2008 sub nr. 8549/2/2008 reclamantul M.S. a chemat în judecată Statul Român, prin C.C.S.D. solicitând anularea Deciziei nr. 2780 din 04 septembrie 2008 prin care i s-au stabilit măsuri reparatorii în dosarul nr. 32309/CC/2007 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să se menţioneze că despăgubirea în cuantum de 256.190 lei va fi plătită, reactualizat cu indicele de inflaţie de la data întocmirii evaluării (05 septembrie 2007) până la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a solicitat măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru un apartament ce nu a putut fi restituit în natură.
Deşi evaluarea imobilului a fost făcută la data de 05 septembrie 2007 stabilindu-se valoarea acestuia la suma de 78.300 Euro, respectiv 256.190 lei la un curs Euro de 32.719 lei, Decizia contestată a fost emisă după un an la 04 septembrie 2008, data la care cursul valutar era de 35.555 lei/Euro, astfel că a suferit un prejudiciu prin devalorizarea monedei naţionale.
A mai arătat reclamantul, că atât în accepţiunea Legii nr. 10/2001, cât mai ales în practica CEDO, Statul Român trebuie să acorde o despăgubire efectivă pentru aceste imobile preluate abuziv, ceea ce înseamnă că trebuie să acopere total pierderea suferită cu atât mai mult cu cât a trecut mai mult de 6 luni de la emiterea deciziei fără ca despăgubirile să fie achitate.
Prin întâmpinarea formulată la data de 12 martie 2009, C.C.S.D. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, având în vedere că despăgubirile acordate de Statul Român pentru Imobile ce au fost preluate abuziv nu se acordă prin raportare la o monedă străină, ci în funcţie de valoarea de piaţă a imobilului, stabilită în moneda oficială a României, în conformitate cu dispoziţiile legale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2294 din 2 iunie 2009 a admis în parte acţiunea reclamantului, a anulat Decizia nr. 2780/2008 emisă de Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor şi a obligat pârâtul să emită o nouă decizie pentru suma de 256,190 Ron, actualizată cu indicele preţului de consum aplicat la această sumă, începând cu data de 4 septembrie 2009.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că privarea de proprietate impune aşadar statului obligaţia de a-l despăgubi pe proprietar, întrucât fără plata unei sume rezonabile, raportată la valoarea bunului, măsura aduce atingere dreptului de proprietate.
Faţă de trecerea unui interval de timp suficient de mare de la data emiterii titlului de despăgubire fără ca reclamantului să-i fie achitată suma stabilită ea despăgubiri şi având în vedere şi devalorizarea sumei de bani cuvenită, cererea reclamantului este întemeiată în parte.
Acoperirea acestei pagube se poate face, în aprecierea primei instanţei, nu în raport de creşterea cursului monedei Euro, ci în raport cu indicele de creştere a preţurilor de consum, întrucât despăgubirile acordate de Statul Român se acordă în monedă naţională şi nu prin raportare la Euro, avându-se în vedere valoarea de piaţă a imobilului de la data emiterii deciziei de despăgubire.
Întrucât de la data întocmirii raportului de evaluare până la data emiterii titlului de despăgubire au fost necesare o serie de înscrisuri şi răspunsuri de la Administraţia Fondului Imobiliar şi SC R., cu privire la eventuale despăgubiri încasate de reclamant la data preluării imobilului, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Curtea a apreciat că nu se impune actualizarea sumei începând cu momentul întocmirii raportului de evaluare. Ci începând cu data de 04 septembrie 2008, la zi.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâta C.C.S.D. În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esenţă, următoarele.
Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, fără să ia în considerare prevederile art. 18 alin. (1) din Titlul VII din Legea 247/2005, care prevede că numai titularul unei decizii reprezentând titlul de despăgubire emis de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor poate valorifica această decizie la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Deşi instanţa de fond a reţinut în mod corect că, în privinţa cuantumului despăgubirilor, acordate prin Decizia Comisiei Centrale, acesta este cel prevăzut în raportul de evaluare, minus eventualele despăgubiri încasate, finalmente obligă Comisia la emiterea unei decizii pentru suma de 256 190 lei, actualizată cu indicele preţului de consum aplicat la această sumă la zi.
Ca temei legal al pronunţării sentinţei recurate, instanţa retine art. 19 şi următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, însă din conţinutul acestei prevederi legale rezultă fără echivoc că titlul de despăgubire vizează diferenţa cuvenită, care trebuie să aibă un cuantum concret, iar instanţa nu a ţinut cont de acest lucru şi a obligat pârâta la emiterea unei decizii pentru o sumă incertă (256190 lei, actualizată cu indicele preţului de consum începând cu data de 4 septembrie 2008 la zi).
Instanţa de fond a pronunţat o sentinţă greşită şi pentru aceea că a dispus anularea deciziei emise anterior şi obligarea la emiterea unei noi decizii actualizată cu indicele preţului de consum începând cu data de 4 septembrie 2008 până la data efectuării plăţii efective, ceea ce este un fapt imposibil de executat, obligaţiile Comisiei încetând odată cu emiterea titlului de despăgubiri, plata urmând să fie făcută de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Perioada scursă de la data întocmirii raportului de evaluare şi până la momentul emiterii deciziei s-a datorat faptului că dosarul reclamantului mai trebuia completat cu acte din care să reiasă despăgubirile încasate de către persoana îndreptăţită la momentul preluării imobilului, înscrisurile respective fiind necesare în raport de prevederile art. 22 alin. (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, acest text legal precizând că, din suma acordată ca despăgubire, se deduce despăgubirea încasată.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, precum şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamantului, a anulat Decizia atacată şi a obligat pârâta să emită o noua decizie pentru suma de 256 190 lei actualizată cu indicele preţului de consum aplicat la această sumă, începând cu data de 4 septembrie 2008, la zi.
Judecătorul fondului a considerat că acţiunea promovată de reclamant este întemeiată în parte, faţă de trecerea intervalului de timp de la data emiterii titlului de despăgubire, sub acest aspect domnul M.S. fiind păgubit, acoperirea pagubei realizându-se, în aprecierea instanţei, în raport de indicele de creştere al preţului de consum, sens în care s-a acordat despăgubiri cu aplicarea indicelui preţului de consum, începând cu data de 2 septembrie 2008, la zi.
C.C.S.D. i-a acordat reclamantului M.S., prin Decizia nr. 2780 din 4 septembrie 2008, suma de 256.190 lei, pentru un imobil imposibil de restituit în natură, cuantumul despăgubirilor fiind determinat prin raportul de evaluare întocmit în dosarul nr. 32309/CC/2007.
Reclamantul a contestat Decizia amintită la Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă de fond în contencios administrativ, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să-i fie acordată tot suma de 256.190 lei, însă actualizată cu indicele de inflaţie, de la data întocmirii evaluării – 5 septembrie 2007, până la data plăţii efective.
Cererea reclamantului, constată Înalta Curte, a fost nelegal admisă de prima instanţă. Conform art. 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire se face în baza raportului de evaluare întocmit de evaluator, astfel cum se prevede în art. 6 din acelaşi articol. Comisia nu poate depăşi suma stabilită de evaluator, în acest sens în textul legal precitat arătându-se în termeni categorici că „Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire".
Este evident că legislatorul, în cuprinsul Legii nr. 247/2005, când a dorit să acorde despăgubiri actualizate cu indicele de inflaţie a făcut o precizare expresă în acest sens. O astfel de precizare se regăseşte în cuprinsul art. 16 alin. (9) din actul normativ precitat, în ipoteza acordării despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, fiind evident o excepţie de la regula consacrată în art. 16 alin. (6) din lege.
Caracterul de excepţie al modalităţii de acordare a despăgubirilor în această ipoteză, prin comparaţie cu prevederile art. 16 alin. (6), rezultă neechivoc din conţinutul alineatelor 8 şi 9 ale textului legal amintit: „(8) Dispoziţiile alin. (1)-(2) şi (7) se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 32 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire.
(9) În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflaţie".
Comisia centrală mai este ţinută să procedeze la actualizarea conţinutului despăgubirilor şi în ipoteza despre care se face vorbire în art. 22 alin. (5), însă actualizarea se referă exclusiv la suma deja încasată ce urmează a fi dedusă din totalul sumei acordată prin titlul de despăgubire:
"În situaţia de la alin. (4), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor, după deducerea sumei reprezentând despăgubirea încasată, actualizată, stabilite potrivit alin. (4)."
Prin urmare, nefiind vorba de un nou imobil preluat abuziv, conform actelor şi lucrărilor dosarului, acţiunea reclamantului a fost greşit admisă de prima instanţă, astfel că Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul pârâtei şi va modifica sentinţa recurată, în sensul că va respinge ca nefondată acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 2294 din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de M.S., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2720/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2724/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
