ICCJ. Decizia nr. 271/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 271/2010
Dosar nr. 484/54/2009
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 109 din 24 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul E.D.I. în contradictoriu cu pârâţii Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi M.A.N., ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea introductivă formulată la data de 15 august 2008, reclamantul E.D.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.A.N. şi Casa Judeţeană de Pensii Dolj să se dispună anularea actului administrativ din 3 august 2005, emis de către M.A.N. - U.M. X, de sistare a indemnizaţiei de veteran de război, începând cu data de 1 martie 2006 şi repunerea în drepturi susţinând că în mod nelegal i-a fost sistată această indemnizaţie, deşi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.
Reclamantul a luat cunoştinţă de emiterea actului contestat în cursul lunii august 2005 cu ocazia comunicării acestuia (filele 129 - 130).
În aceste condiţii, instanţa de fond a constatat, în raport cu prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, că acţiunea introdusă este tardivă, fiind depăşit atât termenul de prescripţie de 6 luni cât şi cel de decădere de 1 an.
În termen legal, împotriva sus - menţionatei sentinţe a declarat recurs reclamantul E.D.I.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., cu referire la art. 261 pct. 5 C. proc. civ. şi cu trimitere la jurisprudenţa C.E.D.O. (cauza Albina c România), iar în motivarea ei s-a arătat că în condiţiile în care a servit actul de justiţie ca procuror/consilier juridic/avocat peste 50 de ani şi este încadrat în gradul de handicap cu însoţitor (fiind nedeplasabil), soluţia Curţii de Apel Craiova este nelegală atâta vreme cât în mod greşit s-a reţinut că obiectul acţiunii sale în contencios administrativ vizează indemnizaţia sa de veteran de război.
Recurentul a precizat că nu i s-a comunicat sentinţa de declinare a cauzei dispusă de Tribunalul Dolj, că în mod incorect s-a reţinut că a luat cunoştinţă de actul contestat în luna august 2005, în realitate fiind vorba de anul 2006, în opinia sa acţiunea în contencios fiind depusă în termen şi după urmarea procedurii prealabile prin sesizarea ministrului apărării naţionale.
Intimatul M.A.N. a formulat întâmpinare, subliniind că sentinţa recurată este temeinică şi legală şi că şi în ipoteza în care s-ar reţine că recurentul - reclamant a luat cunoştinţă de actul a cărui anulare a fost cerută în anul 2006, acţiunea introdusă în anul 2008 este evident tardivă.
Examinând cauza, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. şi că nici din perspectiva art. 3041 C. proc. civ. recursul nu este fondat.
Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, sesizat la 15 august 2008 de reclamantul E.D.I. pentru anularea adresei M.A.N. - U.M. X şi pentru repunerea în drepturile sistate începând cu data de 1 martie 2006, a declinat competenţa judecării cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Învestită în acest mod, instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Craiova a procedat în acord cu prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi constatând că actul în discuţie i-a fost comunicat reclamantului în luna august 2005 (conform actelor existente la filele 129 - 130 dosar Tribunal Dolj) a stabilit în mod corect că acţiunea este tardivă, fiind depăşit atât termenul de prescripţie de 6 luni cât şi cel de decădere de 1 an pentru introducerea unei acţiuni în anularea unui act administrativ.
În raport de soluţionarea cauzei pe excepţia tardivităţii invocată de pârâtul M.A.N., celelalte aspecte/motive de nelegalitate invocate de reclamant nu au mai fost analizate.
Nu se poate reţine critica recurentului că instanţa s-a pronunţat asupra unui alt act decât cel dedus judecăţii întrucât din multitudinea memoriilor depuse atât în fond cât şi în recurs rezultă că acesta contestă că momentul luării la cunoştinţă despre actul asupra căruia s-a pronunţat Curtea de Apel Craiova este cel menţionat în sentinţă, respectiv luna august 2005, fără însă a indica în mod clar o altă dată.
În privinţa trimiterilor făcute la jurisprudenţa C.E.D.O., mai exact la cauza Albina împotriva României care vizează condamnarea Statului Român pentru nerespectarea exigenţelor unui proces echitabil în conformitate cu art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte reţine că în speţă nu se poate vorbi de o încălcare a dreptului la un proces echitabil de către instanţa fondului, acesta din urmă fiind datoare să aplice întocmai normele cuprinse în Legea nr. 554/2004 care condiţionează soluţionarea unei cereri în anularea unui act pretins vătămător de introducerea ei într-un anume termen.
Pentru cele expuse, văzând dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de E.D.I. împotriva sentinţei civile nr. 109 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 270/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 272/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
