ICCJ. Decizia nr. 2757/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2757/2010
Dosar nr.1075/42/2009 a.
Şedinţa publică din 13 mai 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 7 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti a fost admisă cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 8 din 14 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, formulată de reclamanta B.A. în contradictoriu cu PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE şi, în consecinţă, a fost lămurită aplicarea dispozitivului sentinţei nr. 8 din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, în sensul că prin aceasta pârâtul a fost obligat ca, la calcularea vechimii în magistratură a reclamantei, conform dispoziţiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, să aibă în vedere şi perioada 1 august 1974 -25 mai 1977, în care reclamanta a exercitat profesia de jurisconsult - actualmente reglementată ca profesie de „consilier juridic".
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1075/42/2009/al, reclamanta B.A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a solicitat pronunţarea unei hotărâri, în temeiul dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ., prin care să se lămurească aplicarea dispozitivului sentinţei civile nr. 8 din 14 ianuarie 2010 pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. 1075/42/2009, în sensul de a menţiona că termenul de consilier juridic este sinonim cu cel de jurisconsult.
Instanţa a reţinut că prin sentinţa nr. 8 din 14 ianuarie 2010 Curtea de Apel Ploieşti a admis cererea formulată de către reclamantă şi a obligat pârâtul angajator ca, la calcularea vechimii în magistratură a reclamantei, să aibă în vedere şi perioadele în care aceasta a exercitat profesia de consilier juridic sau avocat.
Această sentinţă a rămas irevocabilă prin Decizia I.C.C.J. – S.C.A.F. nr. 4165 din 7 octombrie 2010, prin care s-a respins recursul declarat de către pârât, ca nefondat.
Reclamanta a solicitat pârâtului să execute sentinţa menţionată anterior, ocazie cu care acesta i-a comunicat adeverinţa nr. 2531 din 5 ianuarie 2011, în care s-a stabilit vechimea în magistratură a reclamantei luându-se în calul perioadele în care aceasta a îndeplinit funcţiile de procuror, judecător, judecător financiar şi avocat, fără însă să aibă în vedere perioada 1 august 1974 – 25 mai 1977, în care aceasta a îndeplinit profesia de jurisconsult.
Curtea reţine că în sentinţa a cărei lămurire s-a solicitat, cât şi în Decizia prin care aceasta a rămas irevocabilă, se face referire la profesia de „consilier juridic", respectiv la obligaţia pârâtului de a lua în calcul perioada în care reclamanta a exercitat această funcţie.
Curtea reţine că profesia de Jurisconsult" a fost reglementată de dispoziţiile Decretului nr. 143/1955, decret care a fost abrogat expres prin dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 514/2003.
Totodată, în cadrul dispoziţiilor tranzitorii ale Legii nr. 514/2003 [art. 24 alin. (2)] s-a prevăzut expres faptul că „în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autorităţile publice, instituţiile şi toate celelalte persoane juridice de drept public sau privat vor opera modificările prevăzute de prezenta lege în încadrarea şi stabilirea statutului, a drepturilor şi obligaţiilor consilierilor juridici pe care îi au numiţi sau angajaţi în slujba lor".
Aşadar, odată cu intrarea în vigoare a legii precizate, profesia de jurisconsult a fost înlocuită cu cea de consilier juridic, foştii jurisconsulţi fiind transformaţi, ope legis, în consilieri juridici. Ca urmare, este firesc si logic ca statutul unui astfel de consilier juridic sa fie similar celui anterior, de jurisconsult, mai ales că atribuţiile desfăşurate în cele două perioade sunt identice, Legea nr. 514/2003 nestabilind expressis verbis atribuţii diferite faţă de cele exercitate de jurisconsult.
În plus, Curtea reţine că din considerentele sentinţei nr. 8/2010, ca si din cele ale deciziei nr. 4165 din 7 octombrie 2010, rezultă indubitabil faptul că instanţele de judecată au considerat că trebuie avute în vedere, la calculul vechimii în magistratură a reclamantei, şi perioada în care aceasta a exercitat profesia de consilier juridic/jurisconsult, perioadă ce a fost precizată expres ca fiind 1 august 1974-25 mai 1977.
Or, chiar dacă ar fi reţinut existenţa unei discordanţe în ce priveşte terminologia utilizată de instanţă (profesia de „consilier juridic", în loc de „jurisconsult"), Curtea consideră că pârâtul tot ar fi trebuit să valorifice perioada precizată, câtă vreme aceasta a fost indicată expres de cele două instanţe, astfel că refuzul său este nejustificat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a arătat că în mod greşit a fost lămurită aplicarea dispozitivului sentinţei civile nr. 8 din 14 ianuarie 2010 pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. 1075/42/2009, întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat recunoaşterea ca vechime în magistratură numai a perioadelor de consilier juridic şi avocat, fără să fie precizat şi termenul de jurisconsult, care se apreciază că este o cerere nouă cu care instanţa nu a fost investită iniţial în cauză.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Având în vedere înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte a constatat că în mod greşit recurentul nu a avut în vedere întreaga perioadă în care reclamanta a exercitat funcţia juridică arătată, indiferent de denumirea avută conform legii, jurisconsult ori consilier juridic, întrucât modificările legislative cu privire la denumire nu pot afecta vechimea în magistratură arătată în dispoziţiile Legii privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.
Înalta Curte a constatat că în mod corect a interpretat istorico-teleologic legea instanţa de fond şi a lămurit aplicarea dispozitivului sentinţei civile nr. 8 din 14 ianuarie 2010 pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. 1075/42/2009.
Nu poate fi acceptat nici argumentul recurentului în sensul că reclamanta nu s-a referit expres la funcţia de jurisconsult în cererea introductivă, întrucât reclamanta a utilizat termenul actual al legii, dar a arătat întreaga perioadă în care a exercitat funcţia respectivă, incluzând-o şi pe cea în care a exercitat funcţia de jurisconsult.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a hotărârii instanţei de fond, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva încheierii din 7 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2651/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2762/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
