ICCJ. Decizia nr. 2650/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2650/2010
Dosar nr. 35814/3/2009
Şedinţa publică din 19 mai 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20 august 2007, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 27975/3/2007, reclamantul Municipiul Piteşti prin Primar a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC G.G.I.E. SRL obligarea la plata sumei de 1.002.578,34 RON reprezentând 316.270,77 euro, sumă ce urmează a fi actualizată la data pronunţării hotărârii.
A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în anul 1998 a solicitat Comisiei Europene acordarea unui sprijin financiar sub forma cofinanţării unui proiect denumit „S." ce avea ca obiect dezvoltarea unui ansamblu de precolectare, colectare şi transport al deşeurilor menajere şi optimizarea filierelor de tratare a materiilor generate.
Proiectul a fost acceptat de Comisia Europeană în sensul cofinanţării acestuia până la concurenţa a 44, 69% din total, adică 349.176,38 euro.
S-a încheiat o convenţie potrivit căreia proiectul trebuia realizat în 30 de luni de la semnarea convenţiei.
La data de 11 aprilie 2000 s-a încheiat un contract de prestări servicii între Primăria Municipiului Piteşti şi SC F. SRL (în prezent SC G.G.I.E. SRL) în vederea realizării obiectivelor privind implementarea proiectului „S.”
Mai arată reclamantul că pârâta şi-a asumat prin contract o serie de obligaţii care nu au fost executate de aceasta.
Comisia Europeană, printr-un audit intern a constatat o serie de nereguli în documentele întocmite de pârâtă, date care nu corespundeau situaţiei reale, omisiuni.
Precizează pârâta nu a completat omisiunile şi nici nu a răspuns punctual şi argumentat Comisiei Europene şi nici nu a consiliat-o corespunzător.
Cu toate acestea, Comisia Europeană a transferat un avans pentru începerea proiectului, însă în urma deficienţelor constatate şi a atitudinii pârâtei, la data de 19 august 2004, Comisia Europeană a adresat Primăriei Municipiului Piteşti o adresă de debit prin care a solicitat rambursarea în parte a sumei avansate, respectiv a sumei de 168.647,36 euro.
În final Comisia Europeană a anulat definitiv suportul financiar acordat proiectului şi a stabilit exigibilitatea sumei de 279.341,16 euro.
Debitul total datorat de primărie a fost de 299.373,13 euro la data de 31 martie 2006.
Ca urmare a citării Primăriei Municipiului Piteşti la Tribunalul de Primă Instanţă, Consiliul Local al Municipiului Piteşti a aprobat plata sumei de 315.461,02 euro către Comisia Europeană şi a fost împuternicit primarul să demareze procedurile de recuperare a sumei plătite Comisiei Europene.
Reclamanta apreciază că eşecul convenţiei de finanţare se datorează pârâtei ca urmare a defectuoasei executări a contractului de consultanţă.
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întrucât nu a fost întocmit un act administrativ fiscal, conform dispoziţiilor art. 5 alin. (5) din OUG nr. 63/1999.
Prin sentinţa comercială nr. 13365 din 05 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială a fost respinsă excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti şi a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti şi a admis, la rândul său, prin sentinţa civilă nr. 2370 din 03 iunie 2009, excepţia necompetenţei sale materiale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 35814/3/2009.
În faţa acestei instanţe, pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale, apreciind că revine Curţii de Apel competenţa de soluţionare a cauzei.
Prin sentinţa nr. 3074 din 04 noiembrie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâta SC G.G.I.E. SRL şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Interpretarea făcută de Tribunalul Bucureşti în soluţia de declinare este în sensul că acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale, indiferent de valoarea lor sunt de competenţa de primă instanţă a Tribunalului, însă interpretarea gramaticală poate duce şi la o altă soluţie: litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene de până la 500.000 RON sunt de competenţa, în primă instanţă, a Tribunalului, pentru că adverbul „precum", urmat de conjuncţia „şi" stabileşte un raport copulativ în cadrul aceleiaşi propoziţii, ambele enunţuri, litigiile privind actele... şi cele care privesc taxe şi impozite ...se raportează la acelaşi criteriu, de până la 500.000 de RON, şi prin acesta, la competenţa exclusivă a Tribunalului.
S-a mai reţinut că opinia în sensul că în materia contenciosului administrativ Tribunalul poate să judece litigii cu valoare mai mare de 500.000 RON, dacă nu sunt litigii din categoria celor ce privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, vine în contradicţie cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. d) din C. proc. civ. şi cu principiul unităţii de reglementare în ceea ce priveşte litigiile evaluabile în bani, potrivit căruia legea contenciosului administrativ a preluat pragul de 500.000 RON în ceea ce priveşte aceste litigii, prevăzut de C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, reţine următoarele:
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauza de faţă, prin cererea de chemare în judecată Primăria Municipiului Piteşti, în calitate de beneficiar al Proiectului S., a solicitat instanţei de judecată constatarea culpei SC G.G.I.E. SRL în executarea contractului de consultanţă pentru realizarea Proiectului S. cofinanţat de către Comisia Europeană, reclamând o serie de „nereguli” în derularea proiectului.
Pretenţiile reclamantei (obligarea acesteia la plata sumei de 1.002.678,34 RON) se întemeiază pe contractul de prestări servicii din 11 aprilie 2000, încheiat cu pârâta SC G.G.I.E. SRL în vederea realizării unui proiect cofinanţat de Comisia Europeană.
Acest contract reprezintă un act administrativ în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit art. 10 din acelaşi act normativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrative fiscale dacă valoarea este de până la 500.000 RON şi de către secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel dacă valoarea este mai mare decât suma menţionată, precum şi în celelalte cauze expres prevăzute de lege.
Cum în cauză se solicită plata sumei de 1.002.578,34 RON (reprezentând 316.270,77 euro), se apreciază că este competentă Curtea de Apel Bucureşti în soluţionarea prezentei acţiuni, raportat şi la dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine şi incidenţa dispoziţiilor OG nr. 79/2003:
„Art. 1. - Prezenta ordonanţă reglementează activităţile de constatare şi de recuperare a sumelor plătite necuvenit din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană şi/sau din fondurile de cofinanţare aferente, ca urmare a unor nereguli.”;
„Art.2. - În sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: […] d) creanţele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi/sau la bugetele de cofinanţare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare şi a sumelor de cofinanţare aferente şi/sau ca urmare a obţinerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanţare integrală ori parţială a acestor fonduri”;
„Art.3 alin. (2) lit. a): „(2) Constituie titlu de creanţă: a) actul/documentul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare”;
Art.3 alin. (4) - (6):
„(4) Titlul de creanţă specificat la alin. (2) lit. a) constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proCod Fiscal, precum şi elemente specifice, acolo unde este necesar.
(5) Titlul de creanţă se comunică debitorului în conformitate cu prevederile C. proCod Fiscal
(6) Împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”;
Art. 4 alin. (2): „Creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor”.
În raport cu prevederile art. 3 alin. (2) şi (6) din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, actele de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare sunt titluri de creanţă, ce pot fi contestate în condiţiile şi termenele stabilite de C. proCod Fiscal
Astfel fiind, întrucât au ca obiect creanţe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuţii bugetare în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Acţiunea având ca obiect obligarea pârâtei SC G.G.I.E. SRL la plata sumei de 1.002.678,34 RON, ca urmare a nerespectării legalităţii, conformităţii şi regularităţii utilizării şi administrării fondurilor comunitare şi a fondurilor de cofinanţare aferente [art. 3 alin. (1) din OG nr. 79/2003] este de competenţa instanţei de contencios administrativ, determinată în funcţie de valoarea creanţei bugetare potrivit regulilor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Soluţia adoptată a fost luată în vederea interpretării şi aplicării unitare a legislaţiei în materia contenciosului administrativ, de care instanţa este datoare să ţină seamă, în considerarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a principiului securităţii raporturilor juridice şi a jurisprudenţei C.E.D.O. care a statuat în mod constant că rolul jurisdicţiei supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispoziţiilor legale, prin înlăturarea divergenţelor de jurisprudenţă.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Municipiului Piteşti prin Primar şi pârâta SC G.G.I.E. SRL în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2651/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2649/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
