ICCJ. Decizia nr. 2762/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2762/2010
Dosar nr.1972/33/2010
Şedinţa publică din 13 mai 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 54 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj a fost stabilită competenţa de soluţionare a cererii formulate de CONSILIUL LOCAL DESEŞTI de constatare a nulităţii absolute a contactului de închiriere - arendă în favoarea Tribunalului Maramureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa nr. 1826 din 7 iunie 2010 pronunţată în dosar nr. 1346/307/2010, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a admis excepţia necompetenţei materiale invocate de pârâţi prin întâmpinare şi a declinat în favoarea Judecătoriei Baia Mare competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul Consiliul Local Deseşti în contradictoriu cu pârâţii B.G., P.P., B.I., B.V., HG, M.G., M.M., P.V., P.I., V.P. şi M.V.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că reclamantul a solicitat instanţei să constate nulitatea mai multor contracte de închiriere arendă încheiate între reclamant şi pârâţi cu privire la diferite suprafeţe de teren, cu destinaţie păşune, motivat de faptul că nu a existat o hotărâre de consiliu local privind acordul la încheierea contractelor, s-au încheiat fără să existe cereri în acest sens, cu încălcarea dispoziţiilor OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică a contractelor, iar contractele au fost semnate de viceprimar şi fără menţionarea preţului.
Reţinând că suprafeţele de păşune cuprinse în contracte fac parte din domeniul public al comunei Deseşti, competenţa de soluţionare a acţiunii revine instanţei de contencios administrativ în sensul art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. c), conform cărora sunt asimilate actelor administrative şi contractelor încheiate de autorităţile publice, care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.
Prin sentinţa civilă nr. 4762 din 24 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 4939/100/2010 s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocate de reclamantul Consiliul Local al comunei Deseşti şi, în consecinţă, a fost declinată, în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, competenţa materială de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul Consilul Local al comunei Deseşti, în contradictoriu cu pârâţii B.G., P.P., B.I., B.V., G.B., HG, M.G., M.M., P.I., V.P. şi M.V.
În temeiul art. 21 C. proc. civ., s-a suspendat de drept orice procedură şi s-a trimis dosarul Curţii de Apel Cluj pentru a hotărî asupra conflictului negativ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al comunei Deseşti are ca obiect constatarea nulităţii absolute a celor 25 de contracte de arendă a păşunilor, proprietatea comunei, încheiate cu pârâţii persoane fizice.
În opinia instanţei, aceste contracte nu fac parte din categoria contractelor administrative reglementate de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, iar art. 5 din Ordinul M.A.P.D.R. nr. 216/2008 nu face referire la o categorie distinctă de contracte administrative, ci face referire la posibilitatea consiliilor locale, în calitate de administratori ai bunurilor aparţinând domeniului public sau privat de a încheia contracte de arendare, concesiune, administrare, închiriere, crescătorilor de animale persoane fizice, iar beneficiari ai subvenţiilor pot fi persoanele fizice sau juridice care exploatează terenul, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, etc.
Având în vedere că obiectul contractului îl constituie exploatarea şi întreţinerea păşunii proprietate a comunei Deseşti, de către o persoană fizică în schimbul unei taxe de păşunat, tribunalul consideră că acesta este un contract de natură civilă, prin urmare, competenţa materială de anulare a acestuia revine instanţei de drept comun şi nu instanţei de contencios administrativ în sensul art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Curtea de Apel Cluj, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, a reţinut că reclamantul a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, constatarea nulităţii mai multor contracte de închiriere-arendă încheiate între reclamant şi pârâţi, cu privire la diferite suprafeţe de teren, cu destinaţie păşune.
Acţiunea reclamantului urmăreşte anularea unor contracte de închiriere-arenda încheiate între reclamant (Consiliul Local al comunei Deseşti) şi pârâţii, persoane fizice, cu privire la diferite suprafeţe de teren cu destinaţia păşune.
S-a reţinut că aceste contracte fac parte din categoria contractelor administrative reglementate de art. 2 lit. c) din Legea nr .554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că sunt asimilate actelor administrativ şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice - enumerarea fiind exemplificativă, întrucât prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ.
Instanţa a reţinut că suprafeţele de păşune, cuprinse în contracte, fac parte din domeniul public al comunei Deseşti, iar competenţa de soluţionare a acţiunii revine instanţei de contencios administrativ în sensul art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. c), conform cărora sunt asimilate actelor administrative şi contractele încheiate de autorităţile publice, care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul şi pârâţii, criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică.
Consiliul Local Deseşti a indicat temeiul juridic al motivelor de recurs formulate, dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., arătând că instanţa sesizată pentru pronunţarea regulatorului de competenţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât competenţa aparţine Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.
Recurentul a arătat că, în cauza dedusă judecăţii, contractele încheiate de autoritatea publică locală cu persoanele fizice menţionate nu au ca obiect punerea în valoare a păşunilor, domeniu public al comunei, ci au fost încheiate exclusiv în interesul persoanelor fizice deţinătoare de oi sau organizatoare de stână, fiind contracte civile şi nu administrative.
B.G., P.P., B.I., B.V., G.B., HG, M.G., P.V., P.I., V.P., M.V. au criticat hotărârea curţii pronunţată în regulator de competenţă, indicând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi apreciind că este competentă să soluţioneze fondul cauzei Judecătoria Sighetu Marmaţiei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursurilor declarate, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat că recursurile nu au fost timbrate, deşi recurenţii au fost citaţi cu menţiunea achitării taxei datorate.
Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 lei şi cu 0,15 lei timbru judiciar conform prevederilor OG nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997.
Având în vedere faptul că recurenţii nu şi-au îndeplinit obligaţia ce le revenea, conform prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995 şi, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursurile ca netimbrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursurile formulate de Consiliul Local Deseşti , B.G., P.P., B.I., B.V., G.B., HG, M.G., P.V., P.I., V.P., M.V. împotriva sentinţei nr. 54 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal ca netimbrate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2757/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2763/2010. Contencios → |
|---|
