ICCJ. Decizia nr. 2804/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2804/2010
Dosar nr. 288/32/2010
Şedinţa publică din 17 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 88 din 5 august 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul T.T., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a anulat art. 1 din Ordinul nr. 1012 din 22 mai 2009 emis de A.N.A.F. şi a dispus reintegrarea reclamantului începând cu data de 25 mai 2009. A obligat pârâta la plata drepturilor actualizate în funcţie de indicele de inflaţie până la data plăţii efective.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Ordinul 1012 din 22 mai 2009 emis de preşedintele A.N.A.F. a fost eliberat reclamantul, din funcţia publică de conducere de director executiv al D.G.F.P. Neamţ, în temeiul art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009, dispunându-se numirea într-o altă funcţie publică, respectiv şef serviciu la Serviciul coordonare, programare, analiză şi îndrumare.
Prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 9 din Legea 554/2004 şi faptul că OUG nr. 37/2009, care a constituit temeiul juridic al ordinului contestat, a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale în care s-a stabilit caracterul neconstituţional al legii pentru aprobarea respectivei ordonanţe.
Concluzionând, judecătorul fondului a constatat că ordinul nr. 180 din 24 aprilie 2009, atacat în cauză, a fost emis cu aplicarea greşită a art. 99 alin. (1) lit. b) şi cu încălcarea art. 100 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 188/1999, precum şi în temeiul unei ordonanţe de urgenţă declarate neconstituţionale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
Recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a criticat sentinţa atacată arătând că instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute în materia funcţiei publice şi a funcţionarilor publici.
Recurenta a precizat că, având în vedere Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1477 din 25 mai 2010 prin care reclamantul a fost reintegrat în funcţia publică de conducere de director executiv la D.G.F.P. Neamţ, acţiunea fiind lipsită de obiect.
Recurenta a mai arătat că, în mod greşit, au fost acordate drepturile salariale reclamantului, având în vedere că nu se poate reţine existenţa unui prejudiciu produs intimatului-reclamant prin efectul aplicării ordinului nr. 1012/2009, întrucât ordinul contestat a fost emis cu respectarea prevederilor legale, la momentul emiterii lui, dispoziţiile OUG nr. 37/2009 fiind în vigoare.
Referitor la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257/2009 s-a arătat că această hotărâre produce efecte numai pentru viitor, astfel încât la data emiterii actului atacat au fost respectate condiţiile de legalitate prevăzute de lege.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte a reţinut că, în cauză, ordinul atacat, obiect al acţiunii judiciare, a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. III alin. (1) şi (11) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, potrivit cărora:
„ (1) Funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, care face parte integrantă din aceasta, precum şi adjuncţii acestuia, se desfiinţează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(11) începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, funcţionarilor publici şi personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin. (1), li se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare ".
Înalta Curte a reţinut că prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, s-a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/ 2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă(...) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (...)".
Or, a argumentat Curtea Constituţională, prin OUG nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
Totodată, Înalta Curte reţine că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din OUG nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art. I pct. 1-5 şi 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele ce au constituit obiectul OUG nr. 37/2009 în privinţa neconstituţionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.
In plus, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea OUG nr. 105/2009, a încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.
Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a apreciat corect că actul administrativ atacat este nelegal, întrucât a fost emis în temeiul unei Ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este neconstituţională.
Sunt neîntemeiate susţinerile din recurs referitoare la faptul că acţiunea reclamantului este lipsită de obiect, deoarece pe parcursul judecării cauzei Ministerul Finanţelor a dispus reintegrarea acestuia pe funcţia publică de conducere deţinută anterior. Astfel, cererea privind anularea Ordinului de eliberare din funcţie nu poate fi lipsită de obiect, având în vedere că acesta nu a fost revocat de autoritatea pârâtă şi nici nu îşi încetează efectele direct în temeiul Deciziei Curţii Constituţionale, astfel încât nelegalitatea acestuia, ca act administrativ nu poate fi constatată decât pe calea contenciosului administrativ.
Pe de altă parte, nici cererea de reintegrare în funcţie nu a rămas fără obiect, deoarece, măsura reintegrării dispusă de instanţa judecătorească se aplică retroactiv, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, încă de la data eliberării nelegale din funcţie, în timp ce Ordinului Ministrului Finanţelor nr. 1477 din 25 mai 2010 prin care s-a dispus reintegrarea reclamantului nu produce efecte decât pentru viitor. Or, atâta vreme cât instanţa judecătorească a constatat nelegalitatea actului administrativ şi a dispus anularea acestuia încă de la momentul emiterii lui, rezultă că şi reintegrarea reclamantului trebuie să producă efecte din acelaşi moment, deoarece se consideră că actul de eliberare din funcţie nu a produs nici un efect, reclamantul fiind repus în situaţia anterioară cu toate drepturile pe care le avea în momentul emiterii ordinului de eliberare din funcţie.
Prin urmare nici critica referitoare la greşita obligare a autorităţii pârâte la plata drepturilor salariale nu are suport legal, această măsură accesorie dispusă de instanţă fiind consecinţa juridică a anulării cu efect retroactiv a ordinului care a dus la pierderea drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei publice de conducere din care a fost eliberat reclamantul.
Faţă de aceste susţineri, Înalta Curte reţine că desfiinţarea funcţiei publice deţinută de reclamant prin cele două ordonanţe este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituţionale, revenindu-se astfel la forma şi structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică şi ale cărei dispoziţii sunt de natură să asigure stabilitatea funcţiei publice, ca element al securităţii sociale, iar aceste dispoziţii este cert stabilit că au fost încălcate în cauză.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei nr. 88 din 5 august 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2802/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2809/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
