ICCJ. Decizia nr. 2774/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2774/2010
Dosar nr. 1304/36/200.
Şedinţa publică din 26 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta N.E. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 32466 din 17 august 2000 emisă de aceasta, stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi plata drepturilor prevăzute de lege.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că soţul său N.G., decedat la data de 15 august 1976, a fost născut la data de 7 februarie 1929, în perioada refugiului părinţilor săi, strămutaţi din Bulgaria în baza tratatului de la Craiova. În calitate de soţie supravieţuitoare, reclamanta arată că beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 428/CA din 14 octombrie 2009 a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 32466 din 17 august 2009 emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000. Totodată, a dispus emiterea de către pârâtă a unei hotărâri în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, întrucât defunctul soţ al reclamantei era îndreptăţit să beneficieze de prevederile legii sus menţionate, în temeiul art. 3 din Legea nr. 189/2000 reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare, beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că reclamanta nu a putut dovedi cu actele depuse la dosar faptul că soţul său a suferit efectiv persecuţiile prevăzute de lege.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice.
Prin Normele de aplicare a Ordonanţei aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Potrivit art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie de martori.
În speţă, din analiza probelor existente la dosar, rezultă că părinţii defunctului soţ al reclamantei au fost strămutaţi din Bulgaria, comuna Căjălgiei, judeţul Durostor în anul 1940, în baza Tratatului de la Craiova, stabilindu-se în România.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit că de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, înţelegându-se prin aceasta şi persoanele care au avut de suferit în mod direct aceste pretenţii cât şi indirect, prin consecinţele ce s-au răsfrânt asupra lor, aşa cum este cazul copiilor persoanelor strămutate, în speţă N.G., născut la 7 februarie 1929 în comuna Ismail din Bulgaria.
Cum soţul reclamantei a făcut obiectul unui schimb de populaţie şi cum, potrivit art. 3 din OG nr. 105/1999 soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1 lit. a), va beneficia de o indemnizaţie lunară de 100 lei, dacă ulterior nu s-a recăsătorit, rezultă că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/1990, în calitate de soţie supravieţuitoare.
Acest aspect a fost, de altfel, lămurit de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,SECŢIILE UNITEcare, prin Decizia nr. 41 din 7 mai 2007, pronunţându-se asupra recursului în interesul legii, a stabilit, în aplicarea dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, că „Cetăţenii români, indiferent de naţionalitate, care au fost persecutaţi din motive etnice de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile româneşti aflate sub ocupaţia altor state şi indiferent dacă localitatea în care au fost strămutaţi ori s-au refugiat se afla sub jurisdicţie românească ori sub administraţia unui alt stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de textul de lege mai sus menţionat".
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se, ca fiind temeinică şi legală, sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 428/CA din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2772/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2779/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
