ICCJ. Decizia nr. 2775/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2775/2010
Dosar nr.3477/54/2010
Şedinţa publică din 13 mai 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Mehedinţi reclamantul B.N. a chemat în judecată Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Mehedinţi şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale solicitând obligarea pârâţilor la plata sumei de 17.799 lei, reprezentând despăgubiri pentru culturile agricole afectate de calamităţi naturale, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Prin sentinţa nr. 1044 din 18 noiembrie 2010 a Tribunalului Mehedinţi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că raportul juridic litigios are ca parte o autoritate publică centrală, iar competenţa revine curţii de apel conform dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 99 din 2 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi şi constatându-se ivit un conflict negativ de competenţă a dispus sesizarea Înaltei Curţi pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin sentinţa nr. 4420 din 11 septembrie2007 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, s-a dispus anularea adresei nr. 3483 din 06 octombrie 2006 prin care Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Mehedinţi a refuzat plata despăgubirilor prevăzute de Legea 381/2002 şi a obligat pârâta să continue procedura în vederea plăţii despăgubirilor. Cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor a fost respinsă ca inadmisibilă, apreciindu-se de către instanţa de fond că, în raport de dispoziţiile art. 18 din Legea 554/2004, această cerere nu poate fi formulată în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ.
Reiterând pe cale separată cererea privind acordarea despăgubirilor pentru culturile calamitate, instanţa a reţinut că reclamantul solicită, prin acţiunea de faţă, obligarea celor doi pârâţi la plata acestor despăgubiri întemeindu-şi pretenţiile tocmai pe sentinţa menţionată, prin care s-a constatat că refuzul plăţii, comunicat prin adresa D.A.D.R. Mehedinţi nr. 3483/2006, este nejustificat.
Ca atare, având în vedere că cererea reclamantului de plată a despăgubirilor derivă din anularea actului administrativ menţionat emis de pârâta D.A.D.R. Mehedinţi, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine aceleiaşi instanţe de contencios administrativ care s-a pronunţat asupra legalităţii adresei în discuţie.
Instanţa a reţinut că este irelevant faptul că prin sentinţa nr. 4420/2007 Tribunalul Mehedinţi a considerat inadmisibilă cererea de acordare a despăgubirilor, o astfel de apreciere, de altfel eronată în raport cu dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea 554/2004, neputând modifica competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cererii.
In plus, aşa cum se desprinde din dispoziţiile art. 11-15 din Legea nr. 381/2002 şi art. 18 din Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentaţie şi Pădurilor nr. 419/2002, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 381/2002, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, în sarcina direcţiilor judeţene pentru agricultură a fost stabilită obligaţia preluării, centralizării actelor de constatare şi a transmiterii acestora către Ministerul Agriculturii, precum şi de plată în teritoriu a despăgubirilor acordate producătorilor agricoli, după alimentarea conturilor de către Ministerul Agriculturii.
In aceste condiţii, chemarea în judecată, alături de D.A.D.R. Mehedinţi, a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în calitate de ordonator principal de credite şi în considerarea atribuţiilor ce îi revin în legătură cu verificarea documentelor de constatare a calamităţilor, aprobarea şi alocarea sumelor necesare pentru despăgubirea producătorilor agricoli, nu determină competenţa în primă instanţă a curţii de apel atât timp cât, în mod concret, plata sumelor reprezentând despăgubiri pentru afectarea culturilor ca urmare a calamităţilor naturale, urmează a fi făcută de direcţiile judeţene pentru agricultură.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., fiind în prezenţa unei cereri de despăgubire ce derivă din anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine tribunalului, în speţă Secţiei contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Mehedinţi.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20, art. 21 şi art. 22 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Conflictul de competenţă ivit între Tribunalul Mehedinţi şi Curtea de Apel Craiova se va rezolva în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul B.N. în contradictoriu cu Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Mehedinţi şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în favoarea Tribunalului Mehedinţi-secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă cererea reclamantului privind acordarea despăgubirilor pentru culturile calamitate, acesta întemeindu-şi pretenţiile pe sentinţa irevocabilă indicată, prin care s-a constatat că refuzul plăţii, comunicat prin adresa D.A.D.R. Mehedinţi nr. 3483/2006, este nejustificat.
In conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile din Codul de procedură fiscală, în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi de cel al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o cerere de despăgubiri întemeiată pe dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită în raport de dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr.554/2004 coroborate cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, în raport de criteriul poziţionării autorităţii emitente a actului administrativ atacat, având în vedere că cererea reclamantului de plată a despăgubirilor derivă din anularea actului administrativ menţionat emis de pârâta D.A.D.R. Mehedinţ.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a prezentului litigiu aparţine în primă instanţă Tribunalului, iar Înalta Curte se va pronunţa în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B.N. în contradictoriu cu Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Mehedinţi şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2774/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2776/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
