ICCJ. Decizia nr. 2789/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2789/2010
Dosar nr. 26366/299/2009
Şedinţa de la 26 mai 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul F.A. a chemat în judecată Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să desemneze un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în ceea ce priveşte stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 3, compus din teren în suprafaţă de 2.905, 79 m.p. şi construcţia C3 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că potrivit notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul menţionat mai sus şi că, prin Decizia nr. 20791 din 26 aprilie 2005, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, decizie comunicată pârâtei, care însă nu a desemnat un evaluator pentru a stabili cuantumul despăgubirilor cuvenite în baza Legii nr. 247/2005.
În şedinţa publică din 11 iunie 2009, instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor în baza art. 137 şi art. 158 C. proc. civi., excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în raport de obiectul cauzei – obligaţie de a face solicitată de reclamant.
Prin sentinţa civilă nr. 2516 din 11 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, admiţând excepţia de necompetenţă materială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că acţiunea formulată are ca obiect „obligaţia de a face", acţiune întemeiată în baza legii speciale (Titlul VII din Legea nr. 247/2005) şi nu în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.
La rândul său, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 14395 din 27 noiembrie 2009, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între această instanţă şi Curtea de Apel Bucureşti, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru a hotărî asupra acestui conflict.
Din analiza celor două hotărâri pronunţate se constată că soluţia corectă este cea pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, deoarece, cum deja s-a arătat, obiectul acţiunii reclamantului nu îl constituie o simplă obligaţie de a face ci, aşa cum acesta a precizat în cererea de chemare în judecată, solicită urgentarea procedurii administrative desfăşurate de către pârâtă, prin desemnarea unui evaluator ce urmează să îi stabilească cuantumul despăgubirilor, printr-un raport de evaluare.
Instanţa a mai reţinut că procedura prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005 este o procedură administrativă, care se finalizează la momentul la care se emite titlul de despăgubire şi cel îndreptăţit primeşte compensaţia legală.
Concluzionând, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti reţine că litigiul în cauză se încadrează în noţiunea de contencios administrativ, aşa cum este el definit în art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004.
Aşa fiind, şi ţinând cont de faptul că pârâta este o autoritate publică centrală ce nu a soluţionat în termen legal cererea reclamantului de a i se acorda compensaţiile cuvenite conform titlului VII din Legea nr. 247/2005, competentă să se pronunţe cu privire la întreaga procedură desfăşurată în faţa autorităţii pârâte, este Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe F.A. şi Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2783/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2793/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
