ICCJ. Decizia nr. 2808/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2808/2010
Dosar nr. 769/42/2009
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC I.C. SRL a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze Decizia 43 din 14 aprilie 2009 emisă de Administraţia Fondului de Mediu prin care i-a fost respinsă contestaţia împotriva titlului executoriu nr. 104/8653 din 1 aprilie 2009, prin care i se stabiliseră obligaţii de plată în sumă de 181.869 lei.
Reclamanta a arătat că a achitat taxa de mediu într-un cont greşit al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Prahova - Ploieşti în loc de contul Administraţiei Fondului de Mediu Bucureşti. Considerând că ambele instituţii sunt subordonate Ministerului Mediului reclamanta a apreciat că şi-a achitat obligaţiile către bugetul de stat.
Prin sentinţa civilă nr. 190 din 22 octombrie 2009 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 43 din 14 aprilie 2009 şi titlul executoriu nr. 104 din 01 aprilie 2009 şi, pe cale de consecinţă, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că în cuprinsul ordinului de plată reclamanta a indicat ce reprezintă suma virată pârâtei, respectiv contravaloare fond mediu SC I.C. SRL Văleni, astfel încât pârâta Administraţia Fondului de Mediu nu se poate apăra că sumele plătite de reclamantă nu au ajuns în contul său imediat după ce reclamanta a formulat declaraţia de mediu şi nu are niciun motiv să calculeze penalităţi şi majorări de întârziere.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Administraţia Fondului pentru mediu a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauza de faţă se contestă Decizia nr. 43 din 14 aprilie 2008 emisă de Administraţia Fondului pentru Mediu prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamantă împotriva Titlului executoriu nr. 104/8653 din 1 aprilie 2009 prin care i se stabiliseră obligaţii de plată în sumă totală de 181.869 lei, compuse din: contribuţie pentru perioada decembrie 2002 – decembrie 2008 în suma de 58.551 lei, majorări de întârziere şi penalităţi în sumă de 123.318 lei.
Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este sub 500.000 lei, astfel că instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă este Tribunalul Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi pe cale de consecinţă va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 190 din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2805/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2813/2010. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
