ICCJ. Decizia nr. 2835/2010. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2835/2010

Dosar nr. 2226/2/200.

Şedinţa publică din 28 mai 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 3640 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.C., acţiune având ca obiect constatarea calităţii pârâtului de colaborator al securităţii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că probele administrate relevă că dosarul personal al pârâtului conţine cu precădere note-raport şi note de analiză care conţin exprimări cu caracter general, aceste materiale, necoroborate cu note informative redactate de pârât sau cu alte înscrisuri care să conţină date concrete, neputând conduce la concluzia că eventualele informaţii furnizate de pârât făceau parte din cele menţionate în art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.

A mai apreciat judecătorul fondului că singurul material scris ce poate fi atribuit pârâtului este nota informativă depusă la filele 64-66 din dosarul de fond, care este însă întocmită la data de 09 octombrie 1972, anterior datei la care s-a deschis dosarul personal al pârâtului, şi care cuprinde relatări prin care pârâtul justifică revenirea la navă după expirarea permisiei de ieşire în oraşul Houston, fără referire la atitudini sau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist.

2. Recursul reclamantului

C.N.S.A.S. a atacat cu recurs sentinţa menţionată, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, potrivit art. 3041 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, contrar celor reţinute de prima instanţă, că probele cauzei conduc la concluzia îndeplinirii celor două condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii, după cum urmează:

2.1. Critica referitoare la condiţia furnizării de informaţii despre atitudini sau acţiuni potrivnice regimului comunist.

Recurentul-reclamant a afirmat, în acest sens, că instanţa de fond nu a reţinut, în motivarea sentinţei, nota informativă din data de 13 ianuarie 1973, care conţine informaţii precise despre legăturile colegilor de echipaj ai intimatului-pârât cu cetăţeni străini, notă în măsură să susţină – singură - constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.

A mai arătat că relaţiile cetăţenilor români cu persoane din străinătate, în afara cadrului permis de regimul totalitar, erau interzise, existenţa lor în sine fiind o atitudine neagreată de regim şi, prin urmare, potrivnică acestuia.

Aceleaşi critici i se pot circumscrie şi susţinerile privind prezumţia relativă de veridicitate de care se bucură conţinutul materialelor întocmite de foştii ofiţeri de securitate în legătură cu materialele primite de la informatori, definiţia legală a calităţii de colaborator referindu-se la persoana care a furnizat informaţii indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise ori relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.

2.2. Critica referitoare la condiţia de a fi fost vizată îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului

În opinia recurentului-reclamant, această condiţie nu se referă, în mod necesar, la încălcarea propriu-zisă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, ci presupune numai ca persoana în cauză să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiei furnizate.

În speţă, condiţia este îndeplinită, „întrucât este exclus ca pârâtul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza aceste informaţii, asupra persoanelor la care se referea în delaţiunile sale urma, de obicei, să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii"- vizând cel puţin încălcarea dreptului de viaţă privată.

3. Apărările intimatului-pârât

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că prima instanţă a analizat corect ansamblul actelor şi lucrărilor dosarului.

Dosarul personal nu face dovada unor fapte, ci instituie o prezumţie, fiind suficient ca organele Securităţii să fi întocmit un dosar identic cu dosarul de cadre aflat la întreprindere.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările intimatului-pârât, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatul-pârât C.C. a făcut obiectul verificărilor efectuate de C.N.S.A.S. sub aspectul posibilei calităţi de colaborator al Securităţii în temeiul art. 3 lit. z) din OUG nr. 24/2008, în considerarea calităţii sale de deţinător al titlului de luptător pentru Victoria revoluţiei din Decembrie 1989.

Analizând probele pe baza cărora a fost învestită, curtea de apel a ajuns în mod corect la concluzia, pe care instanţa de control judiciar o împărtăşeşte, că informaţiile furnizate de intimatul-pârât nu se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nu vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, are calitate de colaborator al Securităţii „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".

Criticile formulate de recurent se circumscriu condiţiilor impuse de textul legal menţionat, cu referire la nota informativă din data de 13 ianuarie 1973 care, în opinia părţii, a fost ignorată de instanţa de fond.

 În cuprinsul acestei note informative, depuse în copie la dosarul de fond (filele 86-88) se fac, într-adevăr, relatări cu privire la contactele unor membri ai echipajului navei „Oradea", acostată în portul Houston, cu diverşi cetăţeni străini ( de regulă, de origine română). Niciuna dintre împrejurările relatate nu are însă în vedere acţiuni sau atitudini potrivnice regimului totalitar, concretizate cel puţin într-un schimb de opinii critice pe această temă, astfel că, în circumstanţele date, similitudinea pe care o identifică recurentul între activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar şi cele neagreate este excesivă din punctul de vedere al primei condiţii impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008.

Cât priveşte cea de-a doua condiţie, aşa cum de altfel rezultă şi din raţionamentul expus în recurs, presupune furnizarea unor informaţii care să aibă aptitudinea de a atrage încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor vizate.

Aşa fiind, lipsa unor informaţii referitoare la atitudini potrivnice regimului comunist face de prisos analiza celei de-a doua dintre condiţiile prevăzute cumulativ de prevederea legală indicată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 11 alin. (2) din OUG nr. 24/2008, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 3640 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2835/2010. Contencios