ICCJ. Decizia nr. 2856/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2856/2010
Dosar nr. 1303/59/2009
Şedinţa de la 28 mai 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 438 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta SC P. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. Bucureşti în favoarea Tribunalului Timiş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin acţiunea înregistrată reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. Bucureşti, suspendarea executării deciziei nr. 16.992 din 5 august 2009 emisă de pârâtă în soluţionarea contestaţiei înregistrată la 4 august 2009, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în sumă de 292.963,91 lei, la care se adaugă majorări de întârziere până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti pronunţate în anularea deciziei.
Totodată, prin procesul verbal de constatare încheiat de pârâtă în verificarea dosarului de achiziţii aferent proiectului "Modernizarea secţiei de prelucrare carne din Carani, comuna Sânandrei, Judeţul Timiş" de care beneficia reclamanta s-a reţinut, în conformitate cu art. 17 anexa 1 din contractul de finanţare din 21 iunie 2007, precum şi în temeiul art. 4 alin. (1) din HG nr. 1.306/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, faptul că reclamanta are de restituit suma de 1.303.937 lei, reprezentând cheltuieli efectuate şi care nu sunt eligibile în sensul actelor normative menţionate.
Contestaţia formulată de reclamantă a fost admisă în parte, reţinându-se în sarcina reclamantei un debit de 292.963, 91 lei.
A apreciat instanţa că aceste sume urmează regimul de drept comun reprezentat de Codul de procedură fiscală, competenţa stabilindu-se în funcţie de plafonul valoric instituit de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ în ceea ce priveşte cererile de suspendare a executării actelor administrative de această natura se stabileşte tot prin raportare la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât art. 215 alin. (2) din OG nr. 92/2003 dă posibilitatea contribuabilului să solicite suspendarea executării actului administrativ atacat, instanţa competentă în soluţionarea cererii în anulare fiind şi instanţa competentă în soluţionarea cererii de suspendare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, care prin sentinţa civilă nr. 106/ PI din 22 ianuarie 2010 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, constatând totodată ivit conflictul negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că în speţă sunt contestate sume ce au caracter de creanţe bugetare, dar care nu se încadrează în categoriile enumerate de art. 10 din Legea nr. 554/2004, iar atâta vreme cât Decizia a cărei suspendare se solicită în cauză nu vizează un impozit, taxă, contribuţie sau datorie vamală, competenţa instanţei de contencios administrativ este determinată exclusiv de poziţia autorităţii emitente în sistemul administraţiei publice.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este sesizată cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă (în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ.), în condiţiile art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ.
Astfel, prin procesul verbal de constatare încheiat la data de 29 iunie 2009, pârâta a dispus, în baza prevederilor OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare utilizate necorespunzător, restituirea de către reclamantă a sumei de 1.303.937 lei, iar prin Decizia a cărei suspendare se solicită a fost admisă în parte contestaţia formulată de societate, aceasta rămânând în evidenţele A.P.D.R.P. cu un debit în cuantum de 292.963,91 lei.
Întrucât acest act normativ nu conţine norme de competenţă materială speciale, competenţa de soluţionare a litigiilor privind obligaţiile financiare stabilite de A.P.D.R.p. este cea reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În cauză nu sunt incidente prevederile tezei a II-a a textului ce stabilesc competenţa curţilor de apel pentru soluţionarea litigiilor privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale.
În raport de dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi (6) din OG nr. 79/2003, actele de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare sunt titluri de creanţă ce pot fi contestate în condiţiile şi termenele prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Astfel fiind, întrucât au ca obiect creanţe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuţii bugetare, fiind aplicabile în materie de competenţă prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, acţiunea având ca obiect suspendarea executării unei decizii emisă de pârâtă în procedura reglementată de OG nr. 79/2003, este de competenţa instanţei de contencios administrativ determinate de valoarea creanţei bugetare.
Întrucât în cauză, valoarea debitului este sub 500.000 lei, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine tribunalului Timiş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC P. SRL şi pe A.P.D.R.P. în favoarea Tribunalului Timiş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2834/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3231/2010. Contencios → |
|---|
