ICCJ. Decizia nr. 511/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 511/2010
Dosar nr. 13.058/3/2009
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1.894 din 20 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, declinându-se competenţa de soluţionare a cauzei privind pe P.V. şi A.N.R.P., respectiv M.F.P. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că acţiunea are ca obiect obligarea pârâţilor la plata sumei stabilite ca şi despăgubire, iar Legea nr. 9/1998 prevede la art. 7 competenţa exclusivă a tribunalului doar în cazul atacării deciziei A.N.R.P. de stabilire a despăgubirilor.
În raport cu obiectul acţiunii şi reţinând că reclamanta nu contestă cuantumul despăgubirilor, instanţa a apreciat incidentă în speţa dedusă judecăţii prevederea art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care prin sentinţa civilă nr. 3.519 din 27 octombrie 2009 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. S-a constatat de asemenea ivit conflictul negativ de competenţă, cauza fiind înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
S-a reţinut în soluţionarea cauzei că în ce priveşte reactualizarea despăgubirilor acordate în conformitate cu Legea nr. 9/1998, competenţa de soluţionare aparţine de asemenea tribunalului, întrucât, chiar dacă nu a fost contestată Decizia de validare a hotărârii, analizarea cererii presupune examinarea legalităţii deciziei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este sesizată cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă (în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ.), în condiţiile art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ.
Acţiunea formulată de reclamantă are ca temei juridic Legea nr. 9/1998, ca lege specială, chiar dacă nu se contestă hotărârea comisiei centrale, dat fiind că vizează acordarea despăgubirilor actualizate care au fost stabilite prin aplicarea acestui act normativ.
Din economia prevederilor art. 7 alin. (4)-(5) din actul normativ susmenţionat, rezultă că litigiile care se nasc în legătură cu aplicarea dispoziţiilor acestei legi sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază reclamantul.
Legiuitorul a urmărit aşadar prin Legea nr. 9/1998 ca, în materia despăgubirilor acordate pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în baza Tratatului din România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, competenţa de soluţionare a litigiilor, în primă instanţă, să revină tribunalului, indiferent de categoria din care face parte organul emitent al actului administrativ, cea a autorităţilor locale sau cea a autorităţilor publice centrale.
Cum obiectul cauzei de faţă nu este de natură să determine schimbarea competenţei stabilită prin Legea specială nr. 9/1998, instanţa reţine că în speţă nu sunt incidente normele de drept comun în materia competenţei instanţei de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004 modificată.
Faţă de cele arătate anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în cauza de faţă competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe P.V. şi A.N.R.P., respectiv M.F.P. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 506/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 551/2010. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
