ICCJ. Decizia nr. 2924/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2924/2010
Dosar nr. 1380/46/2009
Şedinţa publică de la 3 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, reclamantul A.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.T.S. suspendarea executării Ordinului din 19 octombrie 2009, emis de acesta, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii, având ca obiect anularea O.U.G. nr. 105/2009, în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este funcţionar public şi că prin Ordinul din 23 aprilie 2009 pârâtul a dispus eliberarea sa din funcţia publică de conducere, deţinută la D.S.J. Argeş, începând cu data de 23 mai 2009, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.
Se mai arată că pe cale judecătorească acest ordin a fost suspendat, iar anularea O.U.G. nr. 37/2009 a fost trimisă spre soluţionare la Curtea Constituţională.
În acest interval de timp a fost emis prezentul ordin, fiind numită o altă persoană în locul său, deşi noile dispoziţii legale, nu fac decât să modifice titulatura postului, adică „director coordonator”, în loc de „director executiv”.
A mai precizat reclamantul că măsura este criticată şi datorită aplicării sale în perioada în care se afla în concediu medical, arătând că s-au încălcat dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 188/1999.
3. Apărările formulate de pârâtul M.T.S.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, cu motivarea că nu sunt întrunite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 205/ FC din 25 noiembrie 2009 Curtea de Apel Piteşti a respins cererea de suspendare a Ordinului din 19 octombrie 2009 formulată de reclamantul A.L.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.
Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prevede obligativitatea, ca sesizarea instanţei să se facă, în condiţiile art. 7, adică după formularea procedurii prealabile la autoritatea publică care a emis actul sau la autoritatea ierarhic superioară.
Reclamantul nu a îndeplinit această obligaţie legală, motiv pentru care, cererea sa este inadmisibilă.
Cu privire la cele două condiţii, respectiv paguba iminentă şi caz bine justificat, instanţa a apreciat că cerere(nu îndeplineşte aceste condiţii, întrucât reclamantul poate ocupa postul de profesor de sport, după cum rezultă din adeverinţa din 4 iunie 2009, emisă de G.Ş.I.L., iar pe de altă parte, anularea O.U.G. nr. 105/ 2009, nu conduce implicit la reintegrarea sa în funcţie, ci abia, după anularea Ordinului care l-a eliberat din funcţie, dacă se va mai încadra în termene şi condiţii.
6. Recursul declarat de A.L. împotriva sentinţei nr. 205/ FC din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
6.1. Instanţa de fond a greşit când a susţinut că acţiunea este inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile.
Potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în cazul acţiunilor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, nu este obligatorie plângerea prealabilă.
Ordinul din 19 octombrie 2009 a fost emis în executarea art. 4 din O.U.G. nr. 105/1999, astfel că natura accesorie a acestuia atrage acelaşi regim juridic în ceea ce priveşte plângerea prealabilă.
6.2. Pe fondul cauzei, recurentul consideră că a făcut dovada cazului justificat şi că măsura suspendării actului administrativ este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Încetarea raporturilor de muncă îi aduce recurentului grave prejudicii materiale, cât şi morale.
Postul de execuţie pus la dispoziţia recurentului nu există, aşa cum rezultă din adresele din 25 mai 2009, din 26 mai 2009 şi din 29 mai 2009.
7. Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât M.T.S. prin A.N.S.T.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Se arată că reclamantul a solicitat suspendarea Ordinului din 19 octombrie 2009 şi nu anularea lui, iar excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile a fost soluţionată în mod corect, prin respingerea cererii reclamantului.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Recurentul-reclamant a formulat acţiune în contencios administrativ întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, ridicând excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 37/2009 şi solicitând anularea Ordinului din 23 aprilie 2009.
Acţiunea face obiectul unui alt dosar.
Totodată, prin sentinţa nr. 84/ F din 20 mai 2009 pronunţată în Dosarul nr. 549/46/0009, Curtea de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ, a dispus suspendarea executării Ordinului din 23 aprilie 2009 până la pronunţarea instanţei de fond.
În mod corect, reţinându-se aplicabilitatea prevederilor art. 7 alin. (5) coroborate cu art. 9 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, în cauza sus menţionată, s-a constatat că nu este necesară efectuarea plângerii prealabile.
3. În prezentul dosar, reclamantul a solicitat suspendarea executării Ordinului din 19 octombrie 2009 până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii prin care s-a cerut în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „anularea” (termen neadecvat folosit de reclamant) O.U.G. nr. 105/2009.
Din actele dosarului nu rezultă că recurentul-reclamant a formulat acţiune de anulare a Ordinului din 2008, concomitent cu ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 105/2009, pentru a fi aplicabile dispoziţiile referitoare la neobligativitatea formulării plângerii prealabile.
Din certificatul depus la dosar, reiese că recurentul a solicitat anularea Ordinului nr. 926 din 13 octombrie 2009 al Preşedintelui C.N.P.D.A.S.
4. În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii datorită lipsei plângerii prealabile este legală.
5. În speţă nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, cele două ordine nu au acelaşi conţinut, întrucât se invocă alte dispoziţii legale, astfel cum a reţinut şi judecătorul fondului.
6. În aceste condiţii, se constată că este inutil a se analiza motivele de recurs referitoare la fondul cererii de suspendare, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.L. împotriva sentinţei nr. 205/ FC din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2918/2010. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2927/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
