ICCJ. Decizia nr. 2927/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2927/2010
Dosar nr. 2661/2/2009
Şedinţa publică de la 3 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC E. SA Târgu-Mureş a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D. anularea Hotărârii Consiliului Director al C.N.C.D. din 17 februarie 2009.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că petiţionara K.G. a învestit autoritatea pârâtă cu o sesizare de acte de discriminare, constând în aceea că încercând să depună documentaţia prevăzută de lege pentru „debranşare” de la sistemul centralizat de încălzire la registratura furnizorului de energie termică din Târgul Mureş, funcţionarii au refuzat să o preia; pe motiv că debranşările sunt oprite în zona unde intenţionează să locuiască.
A mai arătat reclamanta că Hotărârea atacată este nelegală întrucât art. 8 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 325/2006 obligă administraţia locală să stabilească zone unitare de încălzire, sens în care Municipiul Târgu-Mureş a adoptat strategia de alimentare cu căldură prin Hotărârea Consiliului Local din 25 ianuarie 2007 care la art. 2 prevede zona unitară de termie, unde se asigură o singură soluţie de încălzire, respectiv furnizarea energiei termice prin sistem centralizat.
Mai precizează reclamanta că obligaţia instituirii zonei unitare de încălzire a fost impusă şi de prevederile H.G. nr. 462/2006, iar prin Ordinul A.N.R.S.C. nr. 91/2007 s-au stabilit condiţiile cumulative pentru debranşare şi deconectare.
3. Apărările formulate de pârâtul C.N.C.D.
Pârâtul legal citat nu a formulat întâmpinare.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 3186 din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC E. SA.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.
Potrivit dispoziţiilor legale incidente, Legea nr. 325/2006, administraţia publică locală are obligaţia să stabilească zone unitare de încălzire.
În zona unde locuieşte petenta nu se asigură alimentarea cu energie termică exclusiv prin sistemul centralizat de termoficare, conform principiului „o clădire” - un singur sistem de asigurare cu energie termică", aşa cum impune H.G. nr. 462/2006 pentru aprobarea programului „Termoficare 2006-2015, căldură şi confort”.
În aceste condiţii refuzul de a emite avizul de deconectare de către reclamantă constituie o faptă de discriminare, sancţionată de dispoziţiile O.G. nr. 137/2000, aşa cum în mod legal a apreciat şi autoritatea pârâtă prin Hotărârea nr. 98/2009.
6. Recursul declarat de SC E. SA Târgu-Mureş împotriva sentinţei nr. 3186 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta arată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit actele normative incidente în speţă, întrucât a apreciat că prevederile art. 5 pct. 37 şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, precum şi prevederile Anexei 1 a H.G. nr. 462/2006 nu pot fi aplicate în acele imobile (blocuri de locuinţe) sau într-un areal geografic/zone în care există apartamente deconectate de la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică.
Actele normative sus-menţionate nu prevăd obligativitatea municipalităţii sau Guvernului să realizeze delimitarea zonei unitare de încălzire în aşa manieră încât în aceasta să nu intre imobile de timp condominiu unde s-ar fi produs deconectări anterioare.
Zona unitară în sensul reglementat de legiuitor are menirea de a tranşa includerea sa într-un program de dezvoltare, modernizare viitoare şi revitalizare a sistemului.
7. Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât C.N.C.D.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece refuzul de a emite avizul de deconectare, motivând că locuinţa se află în zona unitară unde încălzirea se realizează exclusiv în sistem centralizat, conform Hotărârii Consiliului Local Târgu Mureş din 2007, constituie o faptă de discriminare aşa cum este definită de prevederile O.G. nr. 137/2000.
Se mai arată că, prin sentinţa civilă nr. 436 din 10 iunie 2009 a Tribunalului Mureş s-a constatat nelegalitatea Hotărârii din 2007 a Consiliului Local Târgu Mureş, atât timp cât impune un sistem centralizat într-o zonă în care termoficarea nu este asigurată exclusiv în sistem centralizat.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. În primul rând, se constată că deşi recurenta a fost citată în calitate de reclamantă în faţa C.N.C.D., Hotărârea adoptată din 17 februarie 2008 a privit numai Consiliul Local Târgu-Mureş.
Acestei autorităţi i s-a aplicat sancţiunea contravenţională „avertisment”şi i s-a recomandat, în temeiul art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, să depună toate diligenţele pentru a înlătura elementele discriminatorii din aplicarea Hotărârii Consiliului Local din 25 ianuarie 2007.
Consiliul Local Târgu-Mureş nu a contestat hotărârea C.N.C.D.
SC E. SA contestând Hotărârea din 17 februarie 2008 a C.N.C.D. şi ulterior recurând sentinţa nr. 3186 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, nu a demonstrat vătămarea vreunui drept sau interes legitim, astfel cum obligă prevederile art. 1 alin .2 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
3. În al doilea rând, prin sentinţa nr. 436 din 10 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Târgu Mureş, în data de 18 martie 2010, s-a dispus anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local Târgu-Mureş din 25 ianuarie 2007, respectiv a art. 2 şi anexei II, prin care au fost aprobate zonele în care se asigură exclusiv serviciul de termoficare în sistem centralizat.
4. În ultimul rând, cu referire strictă la motivele de recurs, se reţine că interpretarea textelor legale incidente a fost realizată corect de către instanţa de fond.
Promovarea unei zone unitare de încălzire presupune o singură soluţie tehnică de încălzire.
Stabilirea unor zone în care se asigură exclusiv serviciul de termoficare în sistem centralizat nu se poate interpreta decât în sensul că în acele zone nu va mai exista în viitor decât acest sistem.
Din acest motiv instanţele judecătoreşti au hotărât anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local Târgu Mureş, deoarece s-a stabilit sistemul unic în zone în care foarte multe persoane se debranşaseră de la sistemul centralizat.
Fapta Consiliului Local Târgu Mureş constituie discriminare, având în vedere că tratamentul diferenţiat nu a fost justificat obiectiv de un scop legitim, de unde rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, republicată.
5. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E. SA Târgu-Mureş împotriva sentinţei nr. 3186 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2924/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2933/2010. Contencios → |
|---|
