ICCJ. Decizia nr. 2933/2010. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2933/2010

Dosar nr. 1952/33/2009

Şedinţa publică de la 3 iunie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul acţiunii.

În Dosarul nr. 3.330/100/2009 al Tribunalului Maramureş, H.E.Z., în contradictoriu cu Biroul Român de Metrologie Legală, a invocat excepţia de nelegalitate a adresei din 6 aprilie 2009 precum şi a oricăror adrese emise de pârât prin care acesta interpretează prevederile pct. 3.1.1 lit. b) şi c) din Anexa la Norma de Metrologie Legală „aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)”, norme publicate în M. Of. nr. 1.102 din 17 decembrie 2005, în sensul că aceste prevederi se aplică numai în cadrul măsurătorilor efectuate de către B.R.M.L. cu prilejul verificării metrologice a cinemometrelor şi nu se aplică şi cu prilejul funcţionării propriu-zise a acestora.

2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării excepţiei.

În motivarea excepţiei, H.E.Z. a arătat că prin adresa menţionată, pârâtul a interpretat prevederile legale menţionate anterior în sensul că erorile indicate se aplică numai în cadrul măsurătorilor efectuate cu prilejul verificării metrologice a cinemometrelor şi că aceste erori nu s-ar aplica în funcţionarea propriu-zisă a aparatelor.

Susţine recurentul că potrivit Recomandării Internaţionale emisă de O.I.M.L. din 1990 şi denumită (Echipament radar pentru măsurarea vitezei vehiculelor), erorile se aplică numai cu prilejul verificărilor şi nu şi în funcţionarea propriu-zisă a cinemometrelor.

A mai arătat recurentul că din cuprinsul Ordinului din 23 noiembrie 2005 emis de către pârât, nu rezultă că erorile s-ar aplica doar cu prilejul verificării metrologice a cinemometrelor, astfel încât interpretarea contrară ar presupune adăugarea la lege.

3. Apărările formulate de pârâtul B.R.M.L.

Pârâtul B.R.M.L. a invocat excepţia inadmisibilităţii, motivat de faptul că adresa faţă de care s-a ridicat excepţia de nelegalitate nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a putea fi considerată un act administrativ unilateral, cu caracter individual.

3. Hotărârea instanţei de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 3.045 din data de 30 septembrie 2009, Tribunalul Maramureş a declinat competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate în favoarea Curţii de Apel Cluj, în considerarea dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 40 din 29 ianuarie 2010 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a adresei din 6 aprilie 2009 emisă de pârâtul B.R.M.L., excepţie formulată de reclamantul H.E.Z.

4. Motivele de fapt şi de drept care an stat la baza formării convingerii instanţei.

Reclamantul H.E.Z. a fost sancţionat contravenţional prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 8 octombrie 2008 pentru depăşirea vitezei legale.

Prin sentinţa nr. 738 din 6 februarie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 8397/182/2008 al Judecătoriei Baia Mare s-a respins plângerea formulată ca neîntemeiată împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, cauza fiind înregistrată sub nr. 8397/182/2008 la Tribunalului Maramureş.

Cu prilejul soluţionării recursului, reclamantul-recurent a invocat excepţia de nelegalitate a adresei din 6 aprilie 2009 emisă de către pârâtul B.R.M.L. Bucureşti.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată de pârâtul B.R.M.L. Bucureşti, Curtea a reţinut că adresa faţă de care s-a ridicat excepţia nu întruneşte trăsăturile esenţiale şi specifice unui act administrativ.

S-a mai reţinut că adresa atacată reprezintă o probă în cadrul litigiului având ca obiect soluţionarea plângerii contravenţionale.

5. Recursul declarat de H.E.Z. împotriva sentinţei nr. 40 din 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.

Recurentul consideră greşită aprecierea instanţei de fond, deoarece adresa din 6 aprilie 2009 a produs consecinţa înlăturării de către instanţa de fond a apărărilor formulate în Dosarul nr. 8397/182/2008.

Acest fapt rezultă din conţinutul sentinţei civile nr. 738 din 6 februarie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 8397/182/2008, în cuprinsul căreia se arată la alin. (2), fila 4 că „instanţa reţine, într-adevăr art. 3 din Norma de Metrologie Legală Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre) prevede că se aplică anumite marje de toleranţă aparatelor radar, dar aceste marje de toleranţă sunt avute în vedere de către B.R.M.L. în momentul în care verifică aparatul radar aşa cum rezultă din interpretarea coroborată a art. 3 din norme cu art. 5”.

Adresa din 6 aprilie 2009 încalcă Legea nr. 24/2000 care prevede la art. 67 alin. (1) că intervenţiile legislative pentru clasificarea sensului unor norme legale se realizează printr-un act normativ interpretativ de acelaşi nivel cu actul vizat, prin dispoziţii interpretative cuprinse într-un nou act normativ sau prin modificarea dispoziţiei al cărei sens trebuie clarificat.

7. Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât B.R.M.L.

Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.

Prin adresa contestată, intimatul şi-a exprimat punctul de vedere referitor la cele solicitate de recurent în legătură cu erorile de măsurare ale cinemometrelor şi încadrarea lor în limitele erorilor maxim tolerate.

II. Considerentele instanţei de recurs.

1. Recursul este nefondat.

2. Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completă, excepţia de nelegalitate poate fi invocată numai în ceea ce priveşte actele administrative unilaterale.

3. Actul administrativ unilateral este definit de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, ca fiind acel act emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau executării în concret a acesteia, care să naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Actul administrativ produce prin el însuşi efecte juridice.

Adresa din 6 aprilie 2009 nu prezintă caracteristicile unui act administrativ.

Înscrisul reprezintă o opinie a unei autorităţi publice în legătură cu o cerere formulată chiar de către recurent şi nu realizează o interpretare legală a actului normativ, pentru a fi aplicate prevederile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/ 2000.

5. Din cuprinsul sentinţei civile nr. 738 din 6 februarie 2009 pronunţată de Judecătoria Baia Mare nu rezultă că instanţa a înlăturat apărările recurentului în favoarea opiniei din adresa din 2009.

Din cuprinsul aceleiaşi sentinţe rezultă că însăşi instanţa a interpretat prevederile legale în sensul că marja de toleranţă este avută în vedere de B.R.M.L. în momentul în care verifică aparatul radar, conform prevederilor art. 3 şi 5 din Normă.

6. Chiar şi în ipoteza în care adresa din 2009 ar fi stat la baza formării convingerii instanţei de judecată, acest fapt nu imprimă opiniei exprimate de B.R.M.L. caracteristicile unui act administrativ unilateral, deoarece înscrisul reprezintă o probă în cadrul unui litigiu, ce se evaluează conform procedurii civile.

7. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de H.E.Z. împotriva sentinţei nr. 40 din 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2933/2010. Contencios