ICCJ. Decizia nr. 2936/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2936/2010
Dosar nr. 1331/57/2009
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, reclamanta O.R., prin mandatar O.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor anularea Deciziei nr. 5310 din 23 iulie 2009 emisă de Comisia pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii prin care să fie acordat titlu de despăgubire pentru activul imobiliar teren şi construcţie demolată, imobil situat în municipiul Deva.
În motivarea acţiunii se arată, că în procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilul sus identificat la solicitarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor în dosarul nr. 17080/CC s-a întocmit de SC R. SA la data de 27 martie 2009 raportul de evaluare prin care s-a stabilit valoarea acestui imobil în cuantum de 219.000 lei, pentru ca ulterior la solicitarea aceleiaşi instituţii să fie întocmit un nou raport de evaluare, însă numai asupra terenului, stabilindu-se ca valoare a acestuia suma de 127.000 lei, emiţându-se în consecinţă Decizia atacată, apreciată ca nelegală de către reclamantă.
Prin Sentinţa nr. 242/CA din 17 noiembrie 2009 Curtea de Apel Alba-Iulia a admis acţiunea formulată de reclamanta O.R., prin mandatar O.P., a anulat Decizia nr. 5310 din 23 iulie 2009 emisă de pârâtă şi o obligat-o să emită o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri privind imobilul teren în suprafaţă de 488 mp şi construcţiile demolate care au existat pe acest teren, imobil situat în municipiul Deva.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut în esenţă următoarele:
Decizia nr. 5310 din 23 iulie 2009 emisă de Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor, în baza noului raport de evaluare, este nelegală.
S-a mai reţinut că Decizia nr. 5310/2009 trebuia să se circumscrie principiului acordării unei despăgubiri juste şi echitabile în raport cu practica jurisdicţională internă şi internaţională (art. 4 Titlul VII din Legea nr. 247/ 2005).
Pe de altă parte, s-a apreciat că limitarea despăgubirilor acordate la contravaloarea terenului, imposibil de restituit în natură, pe considerentul că reclamanta şi-a restrâns cererea de despăgubire numai la acesta, este nelegală.
Prerogativele Comisiei pârâte se limitau numai la verificarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură conform art. 16 alin. (4) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, fiind aşadar obligată a soluţiona cererea şi a emite Decizia în cadrul procesual fixat prin dispoziţia Primăriei Municipiului Deva.
Împotriva Sentinţei nr. 242/CA din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba-Iulia a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a invocat ca temei legal prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, instanţa de fond reţinând în mod greşit că prin Dispoziţia nr. 644/2005 Primarul municipiului Deva ar fi propus acordarea de măsuri reparatorii şi pentru o construcţie demolată;
- chiar notificarea formulată de reclamantă se referă numai la teren, fără vreo menţiune cu privire la o construcţie demolată;
- instanţa de fond s-a substituit în atribuţiile primarului, stabilind dreptul la despăgubiri şi pentru o construcţie demolată, pentru care reclamanta nu făcuse notificare.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, Decizia nr. 5310 din 27 iulie 2009 a fost emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în temeiul prevederilor art. 13 alin. (1) şi art. 6 alin. (7) din Titlul VII – Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2007 şi având la bază Dispoziţia nr. 664/2005 din 11 aprilie 2005 emisă de Primarul Municipiului Deva.
Prin Dispoziţia nr. 664/2005 s-a dispus restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafaţă de 200 m.p., iar pentru diferenţa până la 688 m.p. teren, expropriat prin Decretul nr. 164/1997, afectat de construcţii, s-a stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit cererii formulate cu Notificarea nr. 253 din 13 august 2001.
Prin Notificarea nr. 253 din 13 august 2001 reclamanta ceruse acordarea de măsuri reparatorii ca urmare a exproprierii terenului situat în Deva, în suprafaţă de 688 m.p.
Din actele şi lucrările cauzei rezultă că reclamanta nu a contestat Dispoziţia nr. 664/2005, ceea ce face ca Decizia nr. 5310/2009 emisă de C.C.S.D. să fie legală şi temeinică, recursul formulat fiind întemeiat, urmând să fie admis, cu consecinţa desfiinţării sentinţei atacate.
Rejudecând cauza, în temeiul considerentelor de mai sus, acţiunea formulată de reclamantă va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 242/CA din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge acţiunea reclamantei O.R., ca neîntemeiată.
Cu opinia separată a doamnei judecător C.I., în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2907/2010. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2957/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
