ICCJ. Decizia nr. 2997/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2997/2010
Dosar nr. 6156/2/200.
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A.G. SA, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei suspendarea executării Deciziei nr. 35/2009 emisă de pârât, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei pe fond.
Prin Încheierea din data de 27 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtul Consiliul Concurenţei, a admis cererea de suspendare, şi în consecinţă, a dispus suspendarea Deciziei nr. 35/2009 a pârâtului Consiliul Concurenţei, în privinţa reclamantei, până la soluţionarea cauzei în fond.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare invocată de pârât în raport cu prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, curtea de apel a reţinut că pârâtul nu a administrat nicio probă din care să reiasă, pe de o parte că reclamanta a mai formulat şi alte cereri de suspendare, indicând doar două numere de dosare ale acestei instanţe, iar pe de altă parte nu a dovedit că, motivele acestor cereri sunt similare celor invocate în cauză.
Asupra fondului cererii de suspendare, instanţa a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi (2) raportate la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru admiterea cererii de suspendare formulată de reclamantă, apreciind că din argumentele aduse de aceasta şi din probele existente la dosarul cauzei, rezultă suficiente elemente care să formeze părerea instanţei asupra existenţei cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs pârâtul Consiliul Concurenţei.
În motivarea recursului său, pârâtul a susţinut, pe de o parte, greşita aplicare de către prima instanţă a prevederilor art. 14 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ, atunci când a respins excepţia inadmisibilităţii cererii reclamantei, iar pe de altă parte, greşita apreciere a îndeplinirii celor două condiţii cumulative prevăzute de lege pentru admiterea cererii de suspendare, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Recursul este întemeiat.
Din analiza cererii de suspendare care formează obiectul prezentei cauze precum şi din actele şi piesele dosarului, se constată că împotriva aceluiaşi act administrativ – Decizia nr. 35 din 16 februarie 2009 a Consiliului Concurenţei – intimata-reclamantă a formulat, în mai multe rânduri cereri prin care a solicitat suspendarea punerii lui în executare, cereri ce au avut acelaşi obiect, părţi şi cauză, motivarea fiind identică, atât sub aspectul cazului bine justificat cât şi al pagubei iminente.
În această situaţie erau aplicabile prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, text conform căruia nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive.
Deşi pârâta-recurentă a invocat şi în întâmpinarea depusă la instanţa de fond, acest aspect, sub forma excepţiei de fond a autorităţii lucrului judecat, totuşi prima instanţă nu a analizat excepţia prin prisma obiectului ei şi a prevederilor legale cu caracter de normă specială conţinute în art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de formularea excepţiei şi având în vedere ca la dosarul pricinii s-a depus sentinţa nr. 2861 din 07 iulie 2009 pronunţată în dosarul nr. 6155/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti,Înalta Curte apreciază că susţinerea din recurs derivând din faptul că cererea de suspendare din prezentul dosar se întemeiază pe aceleaşi motive ca şi cererea care a format obiectul analizei în dosarul nr. 6155/2/2009, este fondată, astfel că dezlegarea dată de judecătorul fondului este nelegală şi netemeinică.
Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte, urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., să admită recursul şi dând eficienţă dispoziţiilor art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, să respingă cererea formulată de reclamanta SC A.G. SA, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Concurenţei, împotriva Încheierii din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierea recurată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A.G. SA ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2992/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3007/2010. Contencios → |
|---|
