ICCJ. Decizia nr. 2992/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2992/2010
Dosar nr. 3010/102/200.
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, reclamanţii de R.G.D., H.C., H.N., I.A., I.(R.)L., A.C., M.D.F., B.D., L.A.M., S.C., M.R.F., T.M.C. şi S.C.M.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, obligarea acesteia de a emite decizii prin care să opereze modificările prevăzute de lege, în sensul acordării sporului de mobilitate în cuantum de 25% din salariul de încadrare tarifar lunar, reactualizat la data plăţii efective pentru perioada 2006-2008 şi în continuare şi a sporului de confidenţialitate în cuantum de 25% din salariul de încadrare tarifar lunar, reactualizat la data plăţii efective pentru perioada 2006-2008 şi în continuare.
Prin sentinţa nr. 186 din 20 martie 2009 Tribunalul Mureş şi-a declinat competenţa materială în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr. 140 din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Târgu - Mureş a respins ca prescrisă acţiunea formulată de reclamanţii R.G.D., H.C., H.N., I.A., I.(R.)L., A.C., M.D.F., B.D., L.A.M., S.C., M.R.F., T.M.C. şi S.C.M.L., în contradictoriu cu Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au formulat cerere către C.N.P.A.S. cu solicitarea de a li se acorda sporurile menţionate, la data de 8 noiembrie 2007, fiind înregistrată sub nr. 2861.
S-a mai reţinut că autoritatea pârâtă a emis răspunsul la cererea reclamanţilor la data de 15 noiembrie 2007, iar acţiunea a fost introdusă la data de 26 noiembrie 2008, peste termenul de 6 luni de la primirea răspunsului, prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii R.G.D., H.C., H.N., I.A., I.(R.)L., A.C., M.D.F., B.D., L.A.M., S.C., M.R.F., T.M.C. şi S.C.M.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurenţii-reclamanţi au formulat critici asupra soluţiei de respingere acţiunii ca prescrisă, în continuare reiterând argumentele formulate în faţa instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii.
În ceea ce priveşte prescrierea acţiunii s-a arătat că instanţa de fond nu a luat în considerare faptul că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamanţii au reluat procedura prealabilă, aşa cum rezultă din adresa nr. 3436 din 10 noiembrie 2009 înregistrată la Cabinetul Preşedintelui C.N.P.A.S., la care nu au primit răspuns nici până în prezent, astfel încât acţiunea nu este prescrisă.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Reclamanţii au formulat cererea de chemare în judecată la data de 26 noiembrie 2008, solicitând obligarea pârâtei C.N.P.A.S. să emită decizii prin care să le fie acordate sporul de mobilitate şi sporul de confidenţialitate pentru perioada 2006-2008 şi în continuare.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că s-au adresat conducerii autorităţii pârâte cu cererea înregistrată sub nr. 2861 din 8 noiembrie 2007, iar instituţia le-a răspuns prin adresa nr. 3844 din 15 noiembrie 2007 în sensul că nu poate da curs solicitării reclamanţilor.
Respectând principiul disponibilităţii părţii, instanţa de fond a analizat acţiunea formulată de reclamanţi prin prisma argumentelor de fapt şi de drept deduse judecăţii prin cererea introductivă.
În acest context, aplicând dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, invocată ca temei de drept al acţiunii, situaţiei de fapt prezentate de reclamanţi, în mod corect a sesizat, din oficiu, că introducerea acţiunii pe rolul instanţei judecătoreşti la data de 26 noiembrie 2008 a fost efectuată peste termenul de prescripţie de 6 luni stabilit de art. 11 alin. (1) lit. a) din lege, calculat de la data primirii răspunsului din partea autorităţii, în sensul refuzului de acordare a sporurilor salariale solicitate (15 noiembrie 2007). În raport de datele prezentate mai sus, Înalta Curte constată că reclamanţii au formulat acţiunea chiar şi peste termenul de decădere de 1 an de la data comunicării răspunsului.
În ceea ce priveşte susţinerea recurenţilor în sensul că au reluat procedura prealabilă la data de 10 noiembrie 2009, la care nu au primit până în prezent răspuns, se constată că aceasta nu este relevantă în ceea ce priveşte soluţia instanţei de fond. Astfel, recurenţii nu au făcut dovada încadrării situaţiei lor în dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, deoarece procedura de soluţionare a plângerii prealabile nu a fost suspendată potrivit vreunei legi speciale şi ulterior reluată, potrivit ipotezei textului legal menţionat. Faptul că, reclamanţii, ulterior investirii instanţei de fond, pe parcursul judecăţii, s-au adresat cu o nouă cerere autorităţii pârâte solicitând acordarea sporurilor de mobilitate şi confidenţialitate, nu echivalează cu sintagma „reluarea procedurii" din textul art. 11 alin. (2) al Legii nr. 554/2004 şi nici nu poate fi apreciată ca o „repunere în termen". Acceptarea unei atari interpretări, ar lipsi de conţinut dispoziţiile art. 11 alin. (1) privitoare la prescripţia dreptului de a introduce acţiunea în contencios administrativ, care ar putea fi eludate prin formularea unei alte cereri către autoritatea pârâtă, cu acelaşi conţinut, invocându-se curgerea unui nou termen de prescripţie, alegaţie contrară principiilor de logică juridică.
Faţă de constatarea temeiniciei şi legalităţii soluţiei pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte nu va mai analiza argumentele dezvoltate de recurenţi în legătură cu fondul pretenţiilor deduse judecăţii.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.G.D., H.C., H.N., I.A., I.(R.)L., A.C., M.D.F., B.D., L.A.M., S.C., M.R.F., T.M.C. şi S.C.M.L., împotriva sentinţei nr. 140 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2969/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2997/2010. Contencios → |
|---|
