ICCJ. Decizia nr. 2957/2010. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2957/2010
Dosar nr. 353/32/2008
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, Municipiul Oneşti a chemat în judecată Administraţia Finanţelor Publice Bacău şi D.G.F.P. Bacău, solicitând:
- anularea Deciziei nr. 6 din 11 martie 2008 privind soluţionarea contestaţiei, respectiv a Deciziei nr. 2 din 10 decembrie 2007 privind angajarea răspunderii solidare cu debitoarea SC T. SRL Oneşti a persoanei juridice de drept public – Municipiul Oneşti;
- suspendarea executării silite a Deciziei nr. 2 din 10 decembrie 2007 conform art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii s-a arătat că Decizia nr. 2 din 10 decembrie 2007 este nelegală deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27 C. proCod Fiscal pentru antrenarea răspunderii solidare.
S-a invocat faptul că unitatea administrativ-teritorială este persoană juridică de drept public şi nu poate face obiectul dispoziţiilor art. 27 C. proCod Fiscal, aceasta nu a dobândit cu rea credinţă de la debitoarea SC T. SRL niciun bun, iar bunurile ce au fost trecute din patrimoniul SC T. SRL, potrivit Hotărârii C.L. Oneşti nr. 32/2006, sunt bunuri care aparţin domeniului public al municipiului Oneşti.
S-a solicitat şi suspendarea deciziei atacate deoarece există o pagubă iminentă adusă bugetului local, iar executarea silită a bugetului local afectează comunitatea locală.
Prin sentinţa civilă nr. 147 din 23 octombrie 2009, Curtea de Apel Bacău a respins excepţia lipsei calităţii procesuale invocată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, a luat act de renunţarea la cererea de suspendare a executării actelor contestate, a admis acţiunea formulată de reclamantul „Municipiul Oneşti, prin primar, în contradictoriu cu pârâţii: Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bacău, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, SC T. SRL Oneşti, cu sediul în Oneşti, judeţul Bacău, prin administrator judiciar L.C.H. SPRL Bacău, şi SC T.C.T. SA Oneşti, în sensul că a anulat Decizia nr. 6 din 11 martie 2008, şi, în consecinţă, a anulat în parte Decizia nr. 2 din 10 decembrie 2007, înlăturând răspunderea Municipiului Oneşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Referitor la excepţia calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Bacău aceasta a fost respinsă pentru că Decizia nr. 2/2007 a fost emisă de Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, însă a fost aprobată de directorul executiv al D.G.F.P. Bacău şi avizată de Biroul Juridic al D.G.F.P. Bacău.
Prin sentinţa nr. 179 din 4 februarie 2009, pronunţată în dosarul nr. 6045/110/2008, Tribunalul Bacău a respins excepţia de nelegalitate a H.C.L. Oneşti nr. 32 din 30 mai 2006, reţinând că prin această hotărâre s-a dispus trecerea centralelor termice în domeniul public al Municipiului Oneşti conform HG nr. 104/2003, ale Legii nr. 213/1998, Legii nr. 51/2006 şi art. 113 lit. g), art. 1961 şi art. 207 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990, sentinţa care a rămas irevocabilă.
Instanţa a constat că prin Decizia nr. 2 din 10 decembrie 2007 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău – Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, s-a dispus antrenarea răspunderii solidare a Municipiului Oneşti şi SC T.C.T. SA Oneşti cu debitoarea SC T. SRL
S-a reţinut de către instanţa de fond că SC T. SRL s-a înfiinţat prin HG nr. 104/2002 privind transmiterea unor centrale electrice şi de termoficare din domeniul privat al statului şi din patrimoniul SC T.E. SA Bucureşti în domeniul public al unor unităţi administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale.
A mai arătat instanţa de fond că pentru recuperarea datoriilor restante ale SC T. SRL s-au emis somaţii, s-a instituit sechestru asupra bunurilor ce au făcut obiectul H.C.L. nr. 32/2006, însă măsurile de executare silită nu au putut fi continuate întrucât prin sentinţa nr. 353/2007 s-a deschis procedura de insolvenţă a SC T. SRL, iar o parte din salariaţii SC T. SRL au fost preluaţi de SC T.C.T. SA.
Totodată, s-a reţinut în considerentele sentinţei atacate că SC T.C.T. SA Oneşti are ca asociat unic Consiliul Local Oneşti, ca şi SC T. SRL Oneşti, consiliul local deţinând controlul ambelor societăţi, care desfăşoară efectiv aceeaşi activitate.
În cauză s-a constatat că organul fiscal a apreciat cesionarea serviciului de distribuire a energiei electrice către SC T.C.T. SA ca fiind o împrejurare de natură a face incidente dispoziţiile art. 27 alin. (2) lit. b) din OG nr. 92/2003, faptul că SC T.C.T. SA a preluat salariaţii SC T. SRL face incidente dispoziţiile art. 27 alin. (2) pct. 2, iar prin Decizia de atragere a răspunderii că sunt întrunite şi elementele de la art. 27 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. a) din OG nr. 92/2003.
Instanţa a observat că împotriva deciziei nr. 2 din 2 octombrie 2007 a formulat contestaţie Municipiul Oneşti, invocând nulitatea actului administrativ, motivat de faptul că este o persoană de drept public care nu are calitatea de subiect de drept procesual fiscal, iar organul fiscal, soluţionând contestaţia la data de 11 martie 2008, reţine aceeaşi situaţie de fapt reţinută prin Decizia nr. 2/2007, fără însă a avea în vedere că sentinţa nr. 353/2007 a fost modificată prin Decizia nr. 155 din 21 februarie 2008 a Curţii de Apel Bacău, în sensul respingerii cererii de deschidere a insolvenţei SC T. SRL
Instanţa de fond a apreciat că nu este întrunită condiţia prevăzută de art. 27 alin. (1) lit. a) C. proCod Fiscal care prevede că răspund solidar persoanele fizice sau juridice care, în cei trei ani anteriori datei insolvabilităţii, cu rea credinţă dobândesc în orice mod active de la debitori care astfel îşi provoacă insolvabilitatea, deoarece prin H.C.L. Oneşti nr. 32/2006 s-a dispus trecerea centralelor de cartier în domeniul public, iar legalitatea acestei hotărâri a fost stabilită de instanţă, iar bunurile trecute din patrimoniul debitoarei SC T. SRL Oneşti sunt bunuri care aparţin domeniului public al municipiului Oneşti, fiind prin natura şi distincţia lor de interes public, iar acestea nu au fost în proprietatea debitoarei ci au fost doar în administrarea acesteia.
Nici condiţiile prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) C. proCod Fiscal nu au fost considerate ca îndeplinite pentru că dacă nu a existat o înstrăinare a bunurilor, nici de o ascundere nu poate fi vorba, mai ales că organele fiscale au instituit sechestru asupra mai multor bunuri.
S-a mai reţinut că nu se poate considera că o persoană de drept public poate acţiona cu rea credinţă, iar organul fiscal chiar a făcut confuzie între unitatea administrativ-teritorială (municipiul Oneşti) şi Consiliul Local care este un organ deliberativ.
Instanţa de fond a considerat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 27 alin. (2) C. proCod Fiscal, chiar dacă ambele societăţi (SC T. SRL şi SC T.C.T. SA) au ca asociat unic C.L. Oneşti pentru că trecerea bunurilor în domeniul public nu se circumscrie noţiunii de „dobândire cu orice titlu a dreptului de proprietate" şi nici nu s-a făcut dovada că activele preluate reprezintă cel puţin jumătate din activele dobânditorului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Bacău.
În motivele de recurs se arată că la emiterea deciziei nr. 2 din 10 decembrie 2007 s-a avut în vedere faptul că prin H.C.L. nr. 32 din 30 mai 2006 s-a dispus trecerea cu titlu gratuit din patrimoniul SC T. SRL (la care asociat unic este Municipiul Oneşti) în domeniul public al municipiului Ineşti, cu titlu gratuit, a unor bunuri imobile, fiind generată astfel ajungerea debitoarei SC T. SRL în stare de insolvabilitate.
În calitatea sa de acţionar unic al debitoarei SC T. SRL Oneşti, reclamantul municipiul Oneşti, prin organul deliberator din cadrul unităţii administrativ-teritoriale, Consiliul Local Oneşti, a emis H.C.L. Oneşti nr. 32/2006 prin care au fost transmise cu titlu gratuit bunurile imobile în domeniul public al municipiului Oneşti, bunuri care se aflau în patrimoniul debitoarei şi făceau parte din capitalul social al acesteia.
Se consideră că sunt îndeplinite astfel condiţiile prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. a) C. proCod Fiscal
S-a apreciat că sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 27 alin. (2) pct. b) C. proCod Fiscal, deoarece până la 30 octombrie 2006 SC T. SRL a produs şi distribuit energie electrică şi apă caldă în municipiul Oneşti, activitate cesionată prin negociere directă începând cu 1 noiembrie 2006 către SC T.C.T. SA Oneşti, de către asociatul unic la cele două societăţi, respectiv C.L. Oneşti.
Condiţia de atragere a răspunderii solidare prevăzută de art. 27 alin. (2) pct. c) C. proCod Fiscal se apreciază că este îndeplinită pentru că, începând cu 1 decembrie 2006, activitatea de la SC T.C.T. SA a fost realizată de către salariaţi angajaţi cu contracte individuale de muncă provenind de la SC T. SRL.
Reaua-credinţă a reclamantei este dovedită de faptul transmiterii din capitalul social al debitoarei SC T. SRL în domeniul public a bunurilor imobile cu valoare însumată de 4.586.090 lei ce s-a făcut cu titlu gratuit, generând astfel insolvabilitatea şi, ulterior, insolvenţa SC T. SRL, iar această societate face obiectul procedurii de insolvenţă în dosarul nr. 5341/110/2008 aflat pe rolul Tribunalului Bacău.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii formulate de către municipiul Oneşti ca neîntemeiate.
Intimatul Municipiul Oneşti a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Prin actele atacate în faţa instanţei de fond a fost angajată răspunderea solidară cu debitoarea SC T. SRL Oneşti şi a reclamantului Municipiul Oneşti, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 27 alin. (1) lit. b) şi art. 27 alin. (2) lit. a), b) şi c) C. proCod Fiscal
Potrivit art. 27 alin. (1) lit. b) C. proCod Fiscal „Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil răspund solidar următoarele persoane: b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acesteia", iar conform art. 27 alin. (2) C. proCod Fiscal „Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct sau indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfăşoară efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una din următoarele condiţii: a) dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului; b) are raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/ sau furnizorii, alţii decât cei de utilităţi care, în proporţie de cel puţin jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul; c) are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului".
Organele fiscale au considerat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală privind angajarea răspunderii solidare deoarece prin H.C.L. Oneşti nr. 32 din 30 mai 2006 a avut loc diminuarea capitalului social al SC T. SRL de la suma de 4.586.090 lei la 2.500 lei, decizie luată de C.L. Oneşti în calitate de acţionar unic şi au fost trecute centrala termică C.E.T. Oneşti, centralele termice de cartier şi reţelele aferente de termoficare în domeniul public al municipiului Oneşti, dar mijloacele fixe au fost lăsate în continuare în administrarea SC T. SRL Oneşti.
Prin Hotărârea C.L. Oneşti nr. 32 din 30 mai 3006 au fost trecute cu titlu gratuit în domeniul public al municipiului Oneşti mijloacele fixe indicate mai sus.
Referitor la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) şi art. 27 alin. (2) lit. a) C. proCod Fiscal, prin raportare la H.C.L. Oneşti nr. 32/2006, instanţa de recurs constată că susţinerile din recurs sunt nefondate.
Mai întâi, nelegalitatea H.C.L. Oneşti nr. 32/2006 a fost analizată şi prin sentinţa civilă nr. 179/2009 a Curţii de Apel Bacău a fost respinsă excepţia de nelegalitate invocată de organele fiscale.
Atâta timp cât această hotărâre s-a stabilit că a fost emisă cu respectarea legii, bunurile trecute în domeniul public fiind bunuri care prin natura şi destinaţia lor sunt de interes public, bunuri care nu au fost niciodată proprietatea debitoarei SC T. SRL Oneşti ci numai în administrarea acesteia, este greu de admis că suntem în prezenţa unei „înstrăinări" sau „ascunderi cu rea-credinţă".
Prin trecerea, chiar cu titlu gratuit, nu se poate spune că bunurile aflate în administrarea debitoarei au fost „înstrăinate" de către municipiul Oneşti şi cu atât mai puţin să poate fi în discuţie o „ascundere" cu rea-credinţă, mai ales că organele fiscale au instituit sechestru asupra bunurilor.
Nici în privinţa îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. b) şi c) C. proCod Fiscal susţinerile recurentei nu sunt fondate.
Aşa cum chiar în motivele de recurs se arată, „raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/ sau furnizorii debitoarei" are SC T.C.T. SA Oneşti, nu municipiul Oneşti, iar societatea are antrenată răspunderea prevăzută de Codul de procedură fiscală alături de SC T. SRL Oneşti.
În aceeaşi situaţie se află şi antrenarea răspunderii solidare în conformitate cu art. 27 alin. (2) lit. c) C. proCod Fiscal, respectiv pentru că municipiul Oneşti ar avea raporturi de muncă sau civile de prestări servicii cu cel puţin jumătate din angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului, pentru că datele prezentate se referă la SC T.C.T. SA Oneşti, dar aceasta nu este un motiv de antrenarea răspunderii municipiului Oneşti.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Bacău împotriva sentinţei civile nr. 147 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2936/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2969/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
