ICCJ. Decizia nr. 2972/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2972/2010
Dosar nr. 1174/39/2009
Şedinţa publică de la 4 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, reclamantul L.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii Bucureşti, suspendarea executării Ordinului din 13 octombrie 2009 al Ministerului Sănătăţii Bucureşti până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea acţiunii, reclamantul a precizat că prin ordinul menţionat, a fost revocat din funcţia de director coordonator al D.S.P. a judeţului Suceava, funcţie în care a fost numit prin Ordinul din 26 mai 2009 al Ministrului Sănătăţii, în conformitate cu prevederile OUG nr. 37/2009.
Reclamantul a învederat că în cuprinsul ordinului nu a fost precizat motivul în drept al revocării, iar rezultatul evaluării sale anuale efectuată conform art. 2 alin. (3) din Ordinul Ministrului Sănătăţii din 2009 nu i-a fost comunicat conform art. 9 alin. (4) din ordin), prin propunerea unui calificativ din care să rezulte o eventuală neîndeplinire a indicatorilor specifici de performanţă asumaţi prin contractul de management încheiat cu pârâtul conform O.U.G. nr. 37/2009,astfel că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat ce creează serioase îndoieli asupra legalităţii actului ; paguba iminentă ce i s-ar crea prin executarea actului - atât sub aspect material cât şi moral ( conform art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004).
Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 14 şi 15 raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamantul formulând anterior plângere administrativă prealabilă la pârât.
În cauză pârâtul a formulat întâmpinare, invocând în principal excepţia inadmisibilităţii cererii faţă de lipsa efectuării procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii pentru nedovedirea în cauză a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. A învederat că potrivit O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009, reclamantul trebuia să întocmească contractul de management ( conform art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009 ), ori până în prezent nu s-a conformat acestei obligaţii, funcţia de director coordonator fiind ocupată fără asumarea vreunei responsabilităţi, astfel că nici un raport de evaluare în cazul său nu există; în schimb această evaluare putând fi efectuată ori de câte ori este nevoie (conform art. 3 - H.G. nr. 527/2009), evaluarea s-a efectuat cu concluzia „lipsei de performanţă în activitatea reclamantului, cu aplicarea sancţiunii revocării din funcţie, situaţie în care ordinul emis este legal.
Prin sentinţa nr. 233 din9 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea având ca obiect „suspendare executare act administrativ", formulată de reclamantul L.A.; a suspendat executarea Ordinului din 13 octombrie 2009 emis de Ministrul Sănătăţii, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile reglementate de art. 14 privind suspendarea unui act administrativ.
S-a avut în vedere că vătămarea reclamantului rezultă din încălcarea dreptului său legitim de a ocupa o funcţie de natura celei din care a fost revocat şi din instabilitatea creată raportului său din muncă - garantat prin Legea nr. l88/1999.
Paguba iminentă este de asemenea probată prin afectarea drepturilor salariale sub aspect material, dar şi prin componenta morală - suspendarea dintr-o funcţie de conducere atingând grav probitatea sa profesională şi morală, în lipsa unor motive ce ţin de exercitarea defectuoasă a managementului.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că O.U.G. nr. 105/2000 a fost declarată neconstituţional, ceea ce afectează Statutul funcţiei publice.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Sănătăţii.
În motivele de recurs s-a susţinut că greşit a fost admisă cererea de suspendare a Ordinului din 13 octombrie 2009 emis de Ministrul Sănătăţii, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru suspendarea actului administrativ, respectiv, lipseşte plângerea prealabilă, că hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, nefiind aplicabile speţei prevederile Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009 privind neconstituţionalitatea O.U.G.nr. 37/2009.
Înalta Curte din examinarea motivelor de recurs, a situaţiei de fapt şi a legislaţiei aplicabile, reţine următoarele:
Situaţia de fapt
Prin Ordinul din 13 octombrie 2009 Ministerul Sănătăţii l-a revocat pe reclamantul L.A. din funcţia de director coordonator al D.S.P. a judeţului Suceava.
Ordinul a fost emis în baza referatului comisiei de evaluare a activităţii manageriale a directorilor coordonatori ai Direcţiilor de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
Reclamantul a solicitat suspendarea acestui ordin, contestând rezultatele evaluării.
Legislaţia aplicabilă
Legea nr. 554/2004 art. 14 - Suspendarea executării actului :
(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.
Art. 2 alin. (1) lit. ş) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public;
Lit. t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;
Analiza textului art. 14 din Legea nr. 554/2006, relevă că în vederea suspendării actului administrativ trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii.
Astfel, este necesar a se fi formulat plângere prealabilă, să existe un caz bine justificat şi riscul producerii unei pagube iminente.
În speţă, s-a formulat plângere prealabilă, aşa cum rezultă din dovada aflată la fila 7 dosar de fond.
Însă, în cauza prezentă nu sunt îndeplinite celelalte condiţii, privind cazul bine justificat şi paguba iminentă.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, Înalta Curte constată că întreaga argumentaţie a soluţiei pronunţate de instanţa de fond se întemeiază pe neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 105/2009.
Această motivare nu are nici o legătură cu actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat şi nici cu motivele invocate de reclamant în cererea introductivă.
Ordinul din 13 octombrie 2009 a avut ca temei al revocării din funcţie referatul Comisiei de evaluare, reclamantul susţinând că nu cunoaşte modul în care a fost evaluat, astfel că O.U.G. nr. 105/2009 nu era aplicabilă speţei.
Din analiza ordinului nu rezultă împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului.
Referitor la condiţia pagubei iminente
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea actului administrativ trebuie să se dovedească prejudiciul material viitor pe care l-ar suferi persoana vătămată prin actul respectiv.
Ori, în speţa de faţă nu este dovedit un astfel de prejudiciu, cu precizarea dreptul de a ocupa o funcţie nu se confundă cu prejudiciul.
În vederea admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ toate condiţiile trebuie îndeplinite cumulativ, ori în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile privind cazul bine justificat şi paguba iminentă.
instanţa de fond a reţinut elemente care nu au aplicabilitate în cauză, actul administrativ nefiind întemeiat pe prevederile O.U.G.nr. 105/2009.
În consecinţă, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, soluţia primei instanţe fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 233 din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea reclamantului L.A., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2961/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2977/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
