ICCJ. Decizia nr. 2961/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2961/2010
Dosar nr. 3637/2/2009
Şedinţa publică de la 4 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi, ulterior, precizată, reclamanta Asociaţia Îndreptăţiţilor la 8% din acţiunile SNP P. SA. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Ministerul Economiei, prin O.P.S.P. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună obligarea pârâţilor la emiterea unei hotărâri de Guvern pentru aplicarea art. 9 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997 privind înfiinţarea SNP P. SA Bucureşti, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 241 din 15 septembrie 1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 70/1998, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin art. 5 din O.G. nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a SNP P. SA Bucureşti, precum şi pentru modificarea şi completarea cadrului legal în domeniul privatizării pentru societăţile comerciale aflate în portofoliul M.E.C., publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 605 din 26 august 2003, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că reprezintă membrii săi în raporturile cu Guvernul şi orice alte autorităţi pentru dobândirea şi distribuirea acţiunilor SNP P. SA până la limita de 8% către foştii şi/sau actualii angajaţi.
Reclamanta a precizat că pârâtul Guvernul României a refuzat să emită actul administrativ pentru punerea în aplicare a art. 9 din reglementarea legală anterior arătată, fapt care prejudiciază grav drepturile şi interesele legitime ale membrilor săi.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, în speţă a formulat întâmpinare şi pârâtul Ministerul Economiei în care a solicitat respingerea acţiunii, în principal, ca inadmisibilă iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3405 din 21 octombrie 2009, a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei Asociaţia Îndreptăţiţilor la 8% din acţiunile SNP P. SA.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 23 iulie 2004, a fost semnat de către M.E.C., prin O.P.S.P.I., şi O.M.V. Aktiengellscraft Austria contractul de privatizare referitor la achiziţionarea de acţiuni ale SNP P. SA, iar finalizarea acestuia, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra pachetului majoritar de acţiuni a avut loc după îndeplinirea unor condiţii suspensive, la data de 14 decembrie 2004.
În temeiul art. 4 din O.G. nr. 55/2003, M.E.C., prin O.P.S.P.I. a fost autorizat să stabilească procedurile, termenele şi condiţiile pentru vânzarea directă a pachetului de acţiuni, prevăzut de lege, către salariaţii SNP P. SA., pentru exercitarea opţiunii B.E.R.D., precum şi pentru derularea procesului de privatizare a SNP P. SA.
Art. 5 din aceeaşi ordonanţă prevede că societatea comercială va ţine evidenţa acţiunilor şi acţionarilor în Registrul acţionarilor, deschis şi operat, conform prevederilor legale în vigoare; salariaţii SNP P. SA au dreptul să achiziţioneze acţiuni ale societăţii până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ cu care se vor vinde acţiunile în cadrul procesului de privatizare; cota procentuală ce urmează a fi achiziţionată de salariaţi şi momentele la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor de către aceştia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului.
În opinia primei instanţe, din interpretarea dispoziţiilor normative anterior enunţate, rezultă că Guvernul României este singura autoritate care are competenţa să adopte măsurile necesare continuării sau finalizării procesului de privatizare, iar acesta va stabili momentul oportun pentru achiziţionarea acţiunilor de către salariaţi şi cota procentuală ce urmează a fi achiziţionată.
Instanţa de fond a apreciat că, în speţă, sunt incidente prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată, şi că acţiunea reclamantei este inadmisibilă, prin prisma cadrului legislativ existent, nefiind posibilă obligarea Guvernului la emiterea unei hotărâri cu un anumit conţinut, întrucât s-ar încălca principiul separaţiei puterilor în stat.
În plus, curtea a arătat că, în raport de dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă şi ale art. 1 din H.G. nr. 1226/2007, ar trebui parcurse mai multe etape obligatorii privind promovarea şi iniţierea unui proiect de act normativ pentru care competenţele legale sunt strict delimitate de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Asociaţia Îndreptăţiţilor la 8% din acţiunile SNP P. SA, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În concret, recurenta a făcut referire, în primul rând, la dispoziţiile art. 5 din O.G. nr. 55/2003, care obliga Guvernul României să adopte o hotărâre prin care să stabilească cota procentuală şi momentele achiziţionării acţiunilor SNP P. SA, până la limita de 8%, de către salariaţii societăţii, obligaţie care nu a fost respectată de acesta.
În al doilea rând, recurenta a precizat că prima instanţă a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată, întrucât obiectul acţiunii deduse judecăţii constă în obligarea intimaţilor-pârâţi la punerea în aplicare a unor dispoziţii preexistente, asumate de aceştia printr-un act normativ anterior, şi nu la modificarea sau desfiinţarea vreunui act administrativ.
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., admiterea recursului, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
În speţa de faţă, instanţa de control judiciar apreciază că sunt incidente prevederile art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., deoarece hotărârea recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă Asociaţia Îndreptăţiţilor la 8% din acţiunile SNP P. SA a solicitat obligarea intimaţilor-pârâţi Guvernul României şi Ministerul Economiei la emiterea unei hotărâri de Guvern prin care să se pună în aplicare art. 9 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997 privind înfiinţarea SNP P. SA Bucureşti, cu ultima modificare prin art. 5 din O.G. nr. 55/2003.
Judecătorul fondului trebuia să se pronunţe asupra acestui obiect al acţiunii în contencios administrativ.
Cu alte cuvinte, prima instanţă trebuia să califice natura actului solicitat a fi emis de Guvernul României şi să verifice temeinicia pretenţiilor reclamantei.
Conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Ca atare, din interpretarea acestei prevederi legale, rezultă că pentru a fi aplicabil trebuie îndeplinite două condiţii: a) pe calea contenciosului administrativ să se solicite modificarea sau desfiinţarea unui act administrativ; b) pentru modificarea sau desfiinţarea actului administrativ să se prevadă prin lege organică o altă procedură judiciară.
După cum s-a arătat anterior, prin cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea Guvernului României la emiterea unui act administrativ pentru punerea în executare a dispoziţiilor cuprinse în art. din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997 privind înfiinţarea SNP P. SA Bucureşti, cu ultima modificare prin art. 5 din O.G. nr. 55/2003.
Prin urmare, nu este vorba de desfiinţarea sau modificarea unui act administrativ pentru care, prin lege organică, să fie prevăzută o altă procedură judiciară, motiv pentru care nu pot fi incidente în speţă prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Pe cale de consecinţă, prima instanţă s-a pronunţat pe altceva decât s-a cerut.
Or, expresia „fără a intra în cercetarea fondului”, utilizată de art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., trebuie înţeleasă în sensul că instanţa a omis să soluţioneze o cerere ori s-a pronunţat cu privire la altceva decât i s-a cerut.
Aşadar, în raport de cele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ. şi art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Asociaţia Îndreptăţiţilor la 8% din acţiunile SNP P. SA împotriva sentinţei nr. 3405 din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2952/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2972/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
