ICCJ. Decizia nr. 303/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 303/2010
Dosar nr. 196/35/2009
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin strămutare de la Curtea de Apel Cluj, în baza Încheierii din 21 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamantul R.V.S. a chemat în judecată pe pârâtul I.N.M.L. M.M. Bucureşti, solicitând să se dispună obligarea pârâtului la includerea reclamantului ca membru de drept în componenţa Consiliului Superior de Medicină Legală, precum şi în Comisia Superioară Medico-Legală şi obligarea pârâtului la anularea suspendării reclamantului din calitatea de expert medico - legal.
În motivarea acţiunii, referitor la capătul de cerere privind includerea sa ca membru de drept în componenţa Consiliului Superior de Medicină Legală, reclamantul a arătat că prin Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării din 28 decembrie 2006 i s-a acordat titlul didactic de profesor universitar de medicină legală la disciplina de profil a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Cluj Napoca, acreditată prin Legea nr. 132/2005.
a mai arătat că este şeful catedrei de medicină legală a Universităţii de medicină şi farmacie Cluj Napoca din data de 1octombrie 1994, motiv pentru care se impune recunoaşterea calităţii de membru de drept al Consiliului.
Potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) lit. b) şi conform art. 20 alin. (1) lit. d)) din O.G. nr. 1/2000, în calitatea sa de profesor de medicină - legală, cât şi de şef al disciplinei de profil a unei facultăţi acreditate, reclamantul are dreptul de a fi membru atât în Consiliul Superior de Medicină Legală cât şi în Comisia Superioară Medico - Legală.
Din calitatea de expert medico - legal, reclamantul a fost suspendat, luând cunoştinţă despre acest lucru prin menţiunea apărută pe site-ul de internet al I.N.M.L. M.M. Bucureşti.
A mai învederat că în conformitate cu criteriile de atestare şi condiţiile de suspendare sau retragere a calităţii de expert medico - legal cuprinse în O.M.S. nr. 938 din 7 septembrie 2005 sancţiunea de suspendare a calităţii de expert, dacă ar fi existat motive, putea fi aplicată pentru durata de 6 - 12 luni, or, în privinţa reclamantului, în menţiunea de suspendare nu se precizează nici data aplicării sancţiunii, nici motivaţia acesteia şi nici termenul de aplicare.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 12 alin. (1) lit. b), art. 20 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 1/2000, H.G. nr. 774/2000, O.G. nr. 1/200 şi O.M.S. nr. 938/2005.
Prin întâmpinare, pârâtul I.N.M.L. M.M. Bucureşti a invocat excepţiile lipsei plângerii prealabile şi a lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că suspendarea ar fi fost dispusă pentru o ipotetică încălcare a normelor de etică şi deontologie profesională, aspect strâns legat de judecarea reclamantului pentru infracţiuni prevăzute de Legea nr. 8/1996 a dreptului de autor şi a drepturilor conexe.
Consiliul Superior de Medicină Legală a analizat, în şedinţa din 26 noiembrie 2008 cererea reclamantului, şi a dispus că e necesar a se comunica de către reclamant o copie de pe sentinţa judecătorească definitivă şi irevocabilă în care a fost judecat pentru infracţiuni prevăzute de Legea nr. 8/1996.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa civilă nr. 84/ CA din 30 aprilie 2009, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei procedurii prealabile şi a lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârât, a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâtul să includă reclamantul ca membru de drept în componenţa Consiliului Superior de Medicină Legală şi în Comisia Superioară Medico - Legală şi să anuleze suspendarea reclamantului din calitatea de expert medico-legal.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Referitor la excepţia de neîndeplinire a procedurii prealabile, instanţa a observat că reclamantul a formulat plângere prealabilă înregistrată la I.N.M.L. M.M. - Consiliul Superior de Medicină Legală la data de 22 septembrie 2008, fără să primească răspuns în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004, astfel că a apreciat că excepţia invocată de pârât este neîntemeiată.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, prima instanţă a reţinut că potrivit O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, I.N.M.L. M.M. are personalitate juridică, în vreme de nici Comisia Superioară Medico - Legală care funcţionează pe lângă I.N.M.L., având sediul la acest institut şi nici Consiliul Superior de Medicină Legală care coordonează activitatea de medicină legală sub raport ştiinţific şi metodologic, nu au personalitate juridică.
În această situaţie, autoritatea cu personalitate juridică, respectiv I.N.M.L. M.M., având calitate procesuală, fiind instituţia sanitară care va fi chemată în judecată pentru Consiliul Superior de Medicină Legală.
Relativ la fondul cauzei, instanţa de prim - grad a observat că reclamantului, prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 5990 din 28 decembrie 2006, i s-a acordat titlul didactic de profesor universitar de medicină legală, este şeful catedrei de medicină legală a Universităţii de Medicină şi Farmacie I.H. Cluj Napoca şi a dobândit calitatea de expert medico - legal, pe lista I.M.L. Cluj Napoca, din această ultimă calitate fiind suspendat, după cum a aflat din menţiunea apărută pe site-ul de internet al I.N.M.L. M.M. Bucureşti.
A reţinut că potrivit prevederilor O.G. nr. 1/2000, reclamantul, având calitatea de profesor de medicină legală şi de şef al disciplinei de profil a unei facultăţi acreditată are dreptul de a fi membru atât în Consiliul Superior de Medicină Legală cât şi în Comisia Superioară Medico - Legală.
Prima instanţă a constatat că reclamantul nu se regăseşte în nicio situaţie prevăzută de Anexa 2 a O.M.S. nr. 938 din 7 septembrie 2005, „condiţii de suspendare sau de retragere a calităţii de expert medico - legal” în sensul că nu a săvârşit nicio abatere de natură să conducă la o eventuală suspendare a calităţii sale de expert medico - legal.
Totodată, reclamantului nu i-a fost comunicată o eventuală decizie a Consiliului Superior de Medicină Legală privind sancţionarea şi/sau suspendarea sa din calitatea de expert medico - legal, iar menţiunea de suspendare apărută pe site-ul de internet al I.N.M.L. M.M. nu precizează data aplicării sancţiunii, motivaţia şi termenul de aplicare a acesteia.
Prima instanţă a apreciat că în raport cu cele analizate, suspendarea reclamantului din calitatea de expert medico - legal a fost ilegală şi abuzivă, întrucât pârâtul a încălcat procedurile legale administrative privind constatarea şi aplicarea unei sancţiuni.
3. Recursul pârâtului
Împotriva acestei sentinţe a declarat recursul pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul - pârât a formulat următoarele critici:
3.1. Încălcarea şi aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a institutului pentru capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de suspendare a calităţii de expert medico-legal, decizie a cărei autoritate emitentă este Consiliul Superior de Medicină Legală constituit potrivit art. 12 din O.G.nr. 1/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 271/2004.
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul-pârât a arătat că, deşi funcţionează pe lângă I.N.M.L. M.M., Consiliul este un organism distinct, cu proprie organizare şi competenţă.
În componenţa Consiliului intră şi reprezentanţi ai altor instituţii (Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Public şi M.A.I.), iar institutul nu poate interveni în deciziile pe care le adoptă Consiliul în exercitarea atribuţiilor specifice conferite de lege.
3.2. Soluţionarea cauzei cu încălcarea dreptului la apărare, la un termen pentru care pârâtul solicitase amânarea pentru lipsă de apărare, în condiţiile C. proc. civ., fără ca instanţa să fi luat în discuţie, în prealabil, această cerere.
3.3. Contrar celor reţinute în sentinţă măsura suspendării calităţii de expert medico - legal a reclamantului este legală, având drept motiv săvârşirea, de către acesta, a unei fapte penale prevăzute de Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe.
4. Apărările intimatului - reclamant
Prin notele scrise depuse la dosar, intimatul - reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând pe rând criticilor formulate în recurs, după cum urmează:
4.1. Cu privire la calitatea procesuală pasivă, a arătat că nu contestă susţinerile potrivit cărora Consiliul Superior de Medicină Legală are competenţa şi obligaţia de a reglementa aspectele deduse judecăţii, dar a chemat în judecată I.N.M.L. M.M. în considerarea calităţii de instituţie cu personalitate juridică în cadrul căreia funcţionează Consiliul şi care poate sta în judecată în numele şi pentru acesta, potrivit reglementărilor cuprinse în O.G.nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală şi în H.G.nr. 774/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.G. nr. 1/2000.
4.2. Pe fondul aspectelor ce fac obiectul litigiului, soluţia primei instanţe este legală, pentru că sancţiunea suspendării din calitatea de expert medico - legal a fost aplicată abuziv şi cu încălcarea procedurilor administrative, fără a-i fi fost aduse la cunoştinţă faptele imputate şi fără a fi existat o decizie a Consiliul Superior de Medicină Legală privind sancţionarea lui.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia recurentul - pârât a depus la dosar, în copie, Decizia penală nr. 417 din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, sentinţa penală nr. 996 din 4 iulie 2003 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi hotărârea din 2 noiembrie 2009 a Consiliului Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie I.H. din Cluj-Napoca.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama de înscrisurile depuse la dosar, în ambele faze procesuale şi de toate susţinerile şi apărările părţilor, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul - reclamant a supus controlului instanţei de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, un act administrativ asimilat, constând în refuzul rezolvării cererii de recunoaştere a calităţii de membru de drept al Consiliului Superior de Medicină Legală şi un act administrativ tipic, constând în măsura de suspendare a calităţii de expert medico - legal dispusă de Consiliul Superior de Medicină Legală.
Ţinând seama de elementele raporturilor juridice administrative deduse judecăţii, instanţa de fond a dat o dezlegare greşită excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului-pârât, interpretând eronat prevederile legale ce reglementează activitatea de medicină legală.
I.N.M.L. este una dintre instituţiile sanitare cu caracter public prin care se realizează activitatea de medicină legală potrivit art. 5 alin. (1) din O.G.nr. 1/2000, alături de institutele de medicină legală din centrele medicale universitare, serviciile de medicină legală judeţene şi cabinetele de medicină legală din oraşele nereşedinţă de judeţ. Pe lângă I.N.M.L. funcţionează Comisia superioară medico- legală, cu sediul la institut, potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol.
Împrejurarea că legea conferă personalitate juridică numai I.N.M.L. şi institutelor din centrele medicale universitare nu prezintă relevanţă în cauză, pentru că în contenciosul administrativ calitatea şi capacitatea procesuală sunt efectul transpunerii în plan procesual a competenţei şi capacităţii administrative a entităţilor chemate în judecată, indiferent dacă acestea au sau nu personalitate juridică.
Consiliul Superior de Medicină Legală este o structură sui generis, având componenţa prevăzută de art. 12 din O.G.nr. 1/2000 şi rolul de a coordona, sub raport ştiinţific şi metodologic, activitatea de medicină legală, alături de Ministerul Sănătăţii.
Directorul I.N.M.L. este numai unul dintre membrii consiliului, iar faptul că, în temeiul art. 6 alin. (2) din O.G.nr. 1/2000, Consiliul are sediul la I.N.M.L., nu conduce la concluzia unei identităţi între cele două subiecte de drept administrativ.
Prin urmare, dacă intimatului - reclamant i-a fost negată sau îngrădită calitatea de membru al Consiliului, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 1/2000 şi decurgând din aceea de titular al titlului didactic de profesor universitar în disciplina Medico - legală, acordat prin Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 5990 din 28 decembrie 2006, nu i.N.M.L., ca instituţie publică, avea calitatea să-i rezolve cererea.
Cât priveşte componenţa Comisiei superioare medico - legale, art. 22 din O.G.nr. 1/2000 prevede clar că aceasta se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii, la propunerea Consiliului Superior de Medicină Legală.
t recând peste acest aspect de ordin procesual, este de menţionat că prin hotărârea nr. 17/2009, Consiliul Facultăţii Medicină din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie I.H. Cluj - Napoca (act nou depus în recurs) a ales un alt şef de disciplină la Medicina Legală, astfel că intimatul-reclamant nu se mai încadrează în prevederile art. 20 alin. (1) lit. d) din O.G.nr. 1/2000, pentru a-i fi recunoscută calitatea de membru permanent al Comisiei.
Şi în ceea ce priveşte anularea măsurii de suspendare a intimatului - reclamant din calitatea de expert medico - legal, criticile formulate re recurentul - pârât sunt fondate, pentru că în temeiul art. 34 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a O.G.nr. 1/2000, aprobat prin H.G.nr. 774/2000, atribuţia de a suspenda sau retrage această calitate aparţine Consiliului Superior de Medicină Legală, iar nu I.N.M.L.
În plus, pentru a răspunde şi apărărilor de fond ale intimatului - reclamant, Curtea constată că prima instanţă şi-a fundamentat soluţia, în principal, pe lipsa unor dovezi privind îndeplinirea criteriilor prevăzute în anexa 2, „Condiţii de suspendare sau de retragere a calităţii de expert medico - legal” a O.M.S. nr. 938/2005. Această lipsă a fost însă complinită în recurs, prin depunerea la dosar a sentinţei penale nr. 996 din 4 iulie 2003 a Judecătoriei Sectorului 2, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 417 din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în care s-a reţinut că intimatul - reclamant din prezenta cauză a săvârşit infracţiunea de însuşire fără drept a calităţii de autor prevăzute de art. 40 alin. (1) din Decretul nr. 321/1956 (în vigoare la data faptei), constând în publicarea unui curs universitar în care a copiat ad literam pasaje dintr-o altă lucrare apărută sub coordonarea părţii civile B.V.
Procesul penal a încetat ca efect al împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, dar inculpatul şi părţile responsabile civilmente au fost obligaţi la despăgubiri pentru daune morale.
î n procesul - verbal al şedinţei din 26 noiembrie 2008, în care Consiliul Superior de Medicină Legală a analizat cererea (plângerea prealabilă) de anulare a măsurii de suspendare a calităţii de expert medico - legal, s-a consemnat că petiţionarului i s-a solicitat să depună la dosar o copie lizibilă şi legalizată a hotărârii penale pe care acesta o prezentase numai într-o copie incompletă şi parţial lizibilă, fiind evident astfel că, în pofida celor menţionate în cererea de chemare în judecată şi formulată în recurs, intimatul - reclamant cunoştea motivul care a stat la baza suspendării calităţii de expert medico - legal.
2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul şi în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., intimatul - reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat achitat de partea adversă, conform chitanţei din 4 noiembrie 2009, depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul I.N.M.L. M.M. București împotriva sentinţei nr. 84/ CA din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului V.S.R.
Obligă intimatul - reclamant să plătească recurentului - pârât suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 302/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3089/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
