ICCJ. Decizia nr. 300/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 300/2010
Dosar nr. 2763/2/2009
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul contestaţiei şi procedura derulată în faţa Curţii de Apel
Prin contestaţia înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal,contestatoarea Camera Deputaţilor a solicitat lămurirea titlului executoriu - sentinţa civilă nr. 2481 din 16 octombrie 2007 a aceleiaşi instanţe, în contradictoriu cu intimata F.M.R.
î n motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin hotărârea judecătorească arătată a fost obligată la plata către intimată a diferenţei între indemnizaţia cuvenită (egală cu 7 salarii lunare brute impozabile) şi cea plătită (de 7 salarii lunare de bază), fără a se menţiona cuantumul acestei diferenţe. A precizat că hotărârea este irevocabilă.
A învederat că, potrivit calculului făcut, pe care l-a enunţat, această diferenţă ar consta în suma de 15.747 lei net, respectiv 18.746 lei impozabili, care i-au fost oferiţi intimatei. Acelaşi mod de calcul a fost agreat şi de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea din Camera de Consiliu din 26 septembrie 2008, din Dosarul nr. 10935/3/2007. A arătat că intimata a dat dovadă de dezinteres în ce priveşte disponibilitatea de a i se achita suma de bani şi mai mult a acţionat contestatoarea în judecată pentru neexecutare.
În drept şi-a întemeiat acţiunea pe art. 399 alin. (1) Teza II şi urm. C. proc. civ. şi art. art. 2 lit. ţ) din Legea nr. 554/2004.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, deoarece dispozitivul sentinţei civile nr. 2481/2007 nu necesită lămuriri, fiind indicate elementele necesare determinării sumei datorate.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1546 din 8 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia şi a lămurit aplicarea titlului executoriu - sentinţa civilă nr. 2481 din 16 octombrie 2007 a aceleiaşi instanţe, în sensul că diferenţa datorată de contestatoarea-pârâtă Camera Deputaţilor către intimata F.R.M. este de 18.746 lei impozabili.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
A constatat că în considerentele sentinţei civile nr. 2481 din 16 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a statuat doar asupra dreptului reclamantei F.R.M. de a i se plăti de către pârâta Camera Deputaţilor diferenţa între indemnizaţia cuvenită (egală cu 7 salarii brute impozabile) şi indemnizaţia plătită (egală cu 7 salarii lunare de bază), fără să se menţioneze în concret cuantumul sumei corespunzătoare acestei diferenţe.
Or, potrivit art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 se poate stabili precis cuantumul diferenţei în discuţie, acest text de lege arătând că funcţionarii publici parlamentari al căror raport de serviciu a încetat pentru motive neimputabile beneficiază de o indemnizaţie egală cu 7 salarii lunare brute, care se impozitează potrivit legii.
Interpretând textul de lege evocat, prima instanţă a apreciat că în noţiunea de salariu lunar brut intră pe lângă salariul de bază lunar şi sporurile, adaosurile şi drepturile băneşti acordate potrivit legii ori contractelor de muncă, cu caracter permanent.
Examinând Adresa din 12 aprilie 2007 a Camerei Deputaţilor aflată la Dosarul nr. 4023/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în care sunt prezentate componentele drepturilor salariale încasate de reclamanta F.R.M. în luna martie 2007, ale cărei raporturi de serviciu au încetat la data de 1 aprilie 2007, instanţa a considerat că suma datorată de Camera Deputaţilor în raport cu art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 menţionat anterior, este de 18.746 lei impozabili, respectiv 15.747 lei net.
3. Recursul declarat de intimată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata F.R.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în baza art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că, în speţă, a lămuri dispozitivul, în sensul de a calcula suma reprezentând diferenţa dintre indemnizaţia cuvenită (7 salarii brute lunare impozabile) şi cea plătită (7 salarii lunare de bază) ar echivala cu o completare a acestuia, ceea ce conduce la încălcarea autorităţii de lucru judecat.
În acest sens, recurenta a arătat că soluţia pronunţată este contrară legii, jurisprudenţei şi doctrinei de specialitate, potrivit cărora pe calea contestaţiei la executare nu pot fi invocate motive de fond care să repună în discuţie o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, tinzând la stabilirea unei situaţii de fapt diferite.
A doua critică se referă la interpretarea greşită pe care ar fi dat-o instanţa de fond titlului executoriu, în condiţiile în care în considerentele sentinţei nr. 2481 din 16 octombrie 2007 se menţiona clar şi fără echivoc că salariul brut impozabil cuprinde salariul brut de bază, la care se adaugă: sporurile, indemnizaţiile, compensările, indexările, avantajele în natură, diminuate de contribuţiile obligatorii.
În fine, recurenta a arătat că stabilirea eronată a sumei de 18.746 lei, în loc de 63.460 lei (cât consideră că i se cuvine) este rezultatul interpretării greşite a noţiunii de „salariu brut lunar”, în pofida probatoriului administrat în fond şi în recurs, soluţia pronunţată modificând dispozitivul titlului executoriu prin repunerea în discuţie a naturii juridice şi a modului de stabilire a obligaţiei de plată prevăzute în sentinţă.
4. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Camera Deputaţilor a răspuns tuturor criticilor formulate de recurentă, arătând, în esenţă, că procedura de lămurire a dispozitivului titlului executoriu se impunea în condiţiile în care instanţa s-a pronunţat asupra pretenţiilor reclamantei fără a le cuantifica şi că modul de calcul al sumei datorate a fost confirmat şi de prevederile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 113/2009 („în sensul prezentului articol, prin salariul lunar brut se înţelege salariul de bază brut lunar şi sporurile din ultima lună de activitate”.)
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin sentinţa nr. 2481 din 16 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4214 din 20 noiembrie 2008 Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Camera Deputaţilor a fost obligată să-i plătească reclamantei F.R.M. „diferenţa între indemnizaţia cuvenită (egală cu 7 salarii lunare brute impozabile) şi cea plătită ( de 7 salarii lunare de bază”) cu titlu de indemnizaţie la încetarea raportului de serviciu prin pensioare.
Într-adevăr, pe calea procesuală a contestaţiei la titlu, reglementate de art. 399 alin. (1) C. proc. civ., nu poate fi repusă în discuţie o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, prin invocarea unor motive prin care se tinde la stabilirea unei alte situaţii de fapt sau la o încadrare juridică diferită a raportului de drept dedus judecăţii.
Contestaţia la titlu are ca scop lămurirea înţelesului întinderii sau aplicării dispozitivului titlului executoriu atunci când nu s-a utilizat procedura lămurii dispozitivului conform art. 2811 C. proc. civ., astfel că este necesar ca împrejurările invocate de contestator să se circumscrie coordonatelor menţionate expres în textul de lege indicat.
În speţă, această condiţie a fost îndeplinită, pentru că în dispozitivul hotărârii care constituie titlul executoriu nu este indicat cuantumul indemnizaţiei cuvenite reclamantei, iar necesitatea lămurii întinderii dispozitivului rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond, care au relevat existenţa unor poziţii contradictorii ale creditorului şi debitorului în ceea ce priveşte suma datorată.
Prin urmare, Curtea de apel a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ., în limitele şi în acord cu scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea contestaţiei la titlu.
Criticile referitoare la interpretarea (lămurirea) greşită a titlului executoriu şi la aplicarea eronată a prevederilor art. 71 din Legea nr. 7/2006 în modul ce calcul al indemnizaţiei cuvenite recurentei, sunt, de asemenea, nefondate.
Instanţa de fond a reţinut corect că noţiunea de „salariu lunar brut”, utilizat de art. 71 din Legea nr. 7/2006 ca bază de calcul al indemnizaţiei, include, pe lângă salariul de bază lunar, numai sporurile, adaosurile şi drepturile băneşti acordate cu caracter permanent, iar nu şi drepturile băneşti plătite ocazional, cum ar fi premiile trimestriale, primele de vacanţă sau compensarea în bani a concediilor de odihnă neefectuate.
2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de modificare sau de casare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de F.R.M. împotriva sentinţei civile nr. 1546 din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 299/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3003/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
