ICCJ. Decizia nr. 3089/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3089/2010
Dosar nr. 689/39/2009
Ședința publică din 11 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în faţa primei instanţe
p rin acţiunea înregistrată la data de 22 mai 2009, M.D. în contradictoriu cu Guvernul României, M.M.F.P.S. şi M.A.I.- Direcţia Juridică - în calitate de intervenient în interesul Guvernului României, a solicitat anularea O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, publicată în M. Of. -Partea I nr. 264 (22 aprilie 2009); anularea Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 al M.M.F.P.S.; suspendarea executării Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 al M.M.F.P.S. - până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 457 din 21 iunie 2005 al M.M.S.S.F. a fost numit, începând cu 22 iunie 2005, în funcţia publică de conducere de inspector şef adjunct sănătate şi securitate în muncă, inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 3 în cadrul I.T.M. Suceava, iar prin Ordinul nr. 501 din 23 aprilie 2009 al aceleiaşi autorităţi pârâte (comunicat la 27 aprilie 2009 ), în aplicarea art. 97 lit. c) şi 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 s-a dispus încetarea raportului sau de serviciu, prin eliberarea din funcţia publică de conducere, la expirarea termenului de preaviz, respectiv la 25 mai 2009.
A mai susţinut că măsura criticată este consecinţa adoptării O.U.G. nr. 37/2009, care vine în contradicţie flagrantă cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) art. 3 lit. j), art. 4 alin . (2), 54 din Legea nr. 188/1999 ; art. 41, 47 alin. (1), 61 alin. (1), 115 alin. (4) şi (6) Constituţie şi art. 6 pct. 1 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale ; O.U.G. nr. 37/2009 nu este motivată din punct de vedere al urgenţei, nu cuprinde justificarea situaţiei excepţionale care a determinat recurgerea la această modalitate de reglementare, iar scopul său evident este acela de a conduce la politizarea tuturor serviciilor deconcentrate, şi care prin efectele sale directe anulând practic întregul proces de reformă desemnat în privinţa modernizării administraţiei publice. cererea reclamantului având ca obiect anularea O.U.G. nr. 37/2009 a fost însoţită de excepţia de neconstituţionalitate - conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu argumentaţia evocată în detaliu Ia filele 24 - 27 dosar.
Pârâţii, prin întâmpinările formulate, au invocat următoarele excepţii: inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 37/2009 ; lipsa de obiect a acţiunii reclamantului; inadmisibilitatea acţiunii reclamantului pentru nerespectarea procedurii prealabile, imperativ cerută de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii, arătând că O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009 (care a abrogat O.U.G. nr. 37/2009) nu au avut în vedere persoane determinate, scopul acestor acte normative fiind acela de a institui o nouă situaţie juridică pentru funcţiile de conducere ale instituţiilor publice, aşa încât, actele administrative emise în baza lor, inclusiv ordinul în litigiu - sunt legale.
2. Hotărârea Curţii de apel
p rin sentinţa nr. 273 din 14 decembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând, aşa cum reiese din considerentele sentinţei următoarele:
Prin Ordinul nr. 457 din 21 iunie 2005, emis de M.M.S.S.F., reclamantul a fost numit în funcţia publică de conducere de inspector şef adjunct sănătate şi securitate în muncă clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 3, în cadrul I.T.M. Suceava, cu începere de la 22 iunie 2005.
Prin Ordinul nr. 501 din 23 aprilie 2009, emis de aceeaşi autoritate, s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin eliberare din funcţia publică de conducere, cu începere de la 25 mai 2009.
c u privire la cererea având ca obiect anularea O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, publicată în M. Of. partea I nr. 264 din 22 aprilie 2009, Curtea a reţinut că persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe îi este recunoscut accesul la justiţie, însă acţiunea promovată în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 poate avea ca obiect numai „acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G; anularea actelor administrative emise în baza acestuia, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".
Prin urmare, legalitatea unei O.U.G. poate fi verificată numai în cadrul controlului de constituţionalitate - conform art. 9 alin. (1) din lege, iar nu în cadrul unei acţiuni având ca obiect anularea O.U.G. promovată în faţa instanţei de contencios administrativ.
Cu privire la fondul cauzei, a reţinut că, în principiu, momentul de la care actele administrative de autoritate produc efecte juridice este cel al publicării pentru actele normative şi cel al comunicării pentru actele individuale, excepţie făcând actele care prevăd, în cuprinsul lor o altă dată de producere a efectelor, ulterioară momentului comunicării.
î n speţă, ordinul contestat cuprinde la art. 2 dispoziţia potrivit căreia „încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin eliberarea sa din funcţia publică de conducere, îşi produce efectele cu data de 25 mai 2009", dar până la data la care ordinul contestat urma să-şi producă efectele juridice, aceeaşi autoritate, urmare a cererii reclamantului, a emis Ordinul nr. 768 din 22 mai 2009, potrivit cu care „începând cu data de 22 mai 2009 se modifică raportul de serviciu al reclamantului, prin mutarea sa definitivă pe funcţia publică de execuţie de inspector clasa I grad profesional superior treapta de salarizare 11 compartimentul executare silită din cadrul I.T.M. Suceava".
În consecinţă, Curtea de apel a reţinut că ordinul contestat nu şi-a mai produs efectele juridice, motiv pentru care acţiunea a fost respinsă ca nefondat.
3. Recursul reclamantului
Împotriva sentinţei menţionare a declarat recurs reclamantul M.D., pentru motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurentul - reclamanta a arătat, în esenţă următoarele:
3.1. Motivarea sentinţei nu întruneşte cerinţele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind sumară şi ignorând obiectul şi cauza raportului juridic dedus judecăţii. Respingând acţiunea pe fond cu argumentul că ordinul contestat nu şi-a produs efectele, prima instanţă nu a analizat apărările privind excepţia lipsei de obiect a acţiunii (unită cu fondul) şi nelegalitatea Ordinului nr. 501/2009, deşi din derularea actelor juridice legate de raportul său de serviciu rezultă că solicitarea de a fi mutat pe un alt post vacant, de execuţie, a fost consecinţa desfiinţării funcţiei publice de conducere ocupate până la emiterea ordinului atacat, în baza O.U.G.nr. 37/2009.
3.2. Curtea de apel a reţinut eronat că Ordinul nr. 501/2009 nu a produs efecte juridice, făcând confuzie între intrarea în vigoare şi executarea ordinului şi ignorând împrejurarea că, pe de o parte, Ordinul nr. 768 din 22 mai 2009, de modificare a raportului de serviciu, a fost efectul unei conduite de rea credinţă a autorităţii pârâte şi, pe de altă parte, că prin cel de-al doilea ordin nu a fost revocat cel care face obiectul judecăţii.
3.3. Hotărârea recurată a fost dată cu greşita aplicare a legii, menţinând un act administrativ emis în temeiul unor prevederi declarate neconstituţionale.
Prin notele scrise depuse la dosar la data de 7 iunie 2010, recurentul-reclamant a invocat incidenţa în cauză a Deciziei nr. 414 din 14 aprilie 2010 a Curţii Constituţionale, care, în cadrul controlului anterior promulgării legii de modificare şi completare a Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, a constatat neconstituţionalitatea mai multor prevederi cuprinse în aceasta, confirmând implicit revenirea la vechile prevederi ale Legii nr. 188/1999, anterioare intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G.nr. 105/2009.
4.Apărările intimaţilor - pârâţi
4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, M.M.F.P.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanţa de fond a analizat corect actele şi lucrările dosarului, susţinerile părţilor şi temeiurile de drept.
4.2. Guvernul României a formulat, la rândul său, întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru cererea vizând anularea Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul - reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte că recursul este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Ordinul nr. 501 din 23 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S., prin care s-a dispus desfiinţarea funcţiei publice de inspector şef adjunct al I.T.M. Suceava, conform prevederilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice şi încetarea raportului de serviciu al inspectorului şef adjunct, la data expirării termenului de preaviz (25 mai 2009), în temeiul art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.
Recurentului - reclamant i s-a acordat, în temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, un termen de preaviz de 30 de zile calendaristice, timp în care a beneficiat de prevederile art. 99 alin. (5), (6) şi (7) din aceeaşi lege. Uzând de aceste prevederi legale, în perioada de preaviz, prin cererea din 14 mai 2009, recurentul - reclamant a solicitat mutarea pe o funcţie publică de execuţie vacantă şi, ca urmare a opţiunii exprimate, prin Ordinul nr. 768 din 22 mai 2009 s-a dispus modificarea corespunzătoare a raportului de serviciu, începând cu data de 22 mai 2009, conform art. 87 alin. (2) lit. d) şi art. 91 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999.
Această succesiune de acte juridice nu are însă semnificaţia pe care i-a dat-o curtea de apel, a lipsirii de efecte juridice a ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009.
c oncluzia instanţei inversează legătura de cauzalitate dintre cele două ordine succesive privind raportul de serviciu al recurentului - reclamant, neţinând seama de împrejurarea că manifestarea de voinţă în sensul mutării pe o funcţie de execuţie vacantă s-a făcut în perioada de preaviz, în contextul desfiinţării funcţiei publice de conducere ocupate anterior, astfel că dezlegarea dată excepţiei lipsei de obiect este greşită.
De asemenea, se impune menţiunea că, deşi prin dispozitiv prima instanţă a respins acţiunea ca nefondată, fără a se mai pronunţa expres asupra excepţiilor lipsei de obiect a acţiunii şi inadmisibilităţii cererii de anulare a O.U.G. nr. 37/2009, unite cu fondul prin încheierea din data de 3 noiembrie 2009, considerentele se referă exclusiv la excepţiile menţionate.
În plus, este de menţionat că pe parcursul judecării cauzei, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, publicată în M. Of. nr. 758 din 6 noiembrie 2009, Curtea Constituţională a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G.nr. 37/2009 este neconstituţională, fiind eliminat din ordinea de drept, în condiţiile art. 147 din Constituţia României, însuşi fundamentul legal al actului administrativ contestat.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul, în temeiul art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004 va casa sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru a analiza fondul cererii de anulare a Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 în condiţiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi art. 18 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul M.D. împotriva sentinţei nr. 273 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 303/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3184/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
