ICCJ. Decizia nr. 3003/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs

R O M A N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3003/2010

Dosar nr. 8358/2/2009

Şedinţa publică de la 8 iunie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin încheierea din 23 octombrie 2009, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 6 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant ca neîntemeiată şi a admis cererea de suspendare, dispunând suspendarea executării Ordinului M.E.C.I. din 16 iunie 2009 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentanţi ai celor doi apărători ai reclamanţilor, aceasta nu este întemeiată, deoarece la termenul din 23 octombrie 2009, 5 reclamanţi prezenţi au confirmat existenţa mandatului, existând la dosar acte suficiente pentru constatarea existenţei calităţii de reprezentanţi ai apărătorilor şi pentru ceilalţi reclamanţi.

Referitor la cererea de suspendare a executării Ordinului din 16 iunie 2009, prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv: existenţa unei acţiuni în anularea actului, cazul bine justificat şi paguba iminentă. A reţinut curtea de apel că există o îndoială serioasă în privinţa legalităţii ordinului contestat, deoarece există îndoieli cu privire la legalitatea hotărârii Senatului Universităţii, care a stat la baza emiterii ordinului, îndoieli care vizează publicitatea desfăşurării şedinţei, numărul participanţilor, stabilirea unui mandat special al rectorului confirmat, etc.

În legătură cu îndeplinirea condiţiei iminenţei producerii unei pagube, s-a constatat de către prima instanţă că prin executarea ordinului s-ar perturba grav funcţionarea şi activitatea universităţii, deoarece nu are asigurate cadre didactice şi personalul auxiliar necesare desfăşurării procesului de învăţământ.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtul M.E.C.T.S. şi intervenienţii Universitatea P.A. şi T.D., solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actului administrativ în discuţie.

M.E.C.T.S. a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină instanţa în fundamentarea deciziei de respingere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a apărătorului reclamanţilor care nu au fost prezenţi la termenul de judecată din 23 octombrie 2009, instanţa punând sub semnul întrebării şi dreptul autorităţii de a emite un mandat special, ceea ce echivalează cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ., iar reclamanţii nu au demonstrat cazul bine justificat aşa cum este el definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 şi nu am făcut dovada îndeplinirii condiţiei referitoare la paguba iminentă.

Recurenţii Universitatea P.A. din Iaşi şi D.T. au invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., apreciind că încheierea de suspendare cu privire la care s-a dispus rectificarea erorii materiale la 6 noiembrie 2009 este lovită de nulitate pentru lipsa de motivare a măsurii dispuse, prima instanţă ignorând, totodată, solicitarea acestora de a se pronunţa prioritar cu privire la inadmisibilitatea acţiunii în contencios administrativ, motivat de lipsa de eficienţă juridică a pretinsei plângeri prealabile.

Examinând actele dosarului, hotărârea atacată şi criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea argumentelor ce succed.

Suspendarea executării actului administrativ este o operaţiune de întrerupere temporară a efectelor acestuia, care intervine la cererea părţii interesate sau din oficiu. Ea este o măsură de excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce consecinţe greu de reparat sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.

Pentru a putea fi suspendată executarea actului, este necesar ca acesta să fie susceptibil de executare, cu alte cuvinte să producă efecte în curs, a căror stopare să fie urmărită printr-un astfel de demers judiciar. Prin urmare, nu poate fi suspendată executarea unui act administrativ ale cărei efecte s-au epuizat înainte de pronunţarea instanţei, fie chiar şi după sesizarea acesteia, deoarece măsura dispusă de instanţă se raportează la momentul pronunţării, fiind executorie de drept de la această dată.

În speţă, concomitent cu acţiunea în anularea Ordinului din 10 iunie 2009, emis de M.E.C.I., reclamanţii au solicitat şi suspendarea executării acestui ordin până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a respectivei acţiuni, în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

La data de 5 noiembrie 2009 a fost emis Ordinul, prin care au fost declarate încetate efectele ordinului în discuţie, procedându-se la o reconfirmare în funcţia de rector pentru o perioadă nedeterminată a recurentului D.T.

Ca atare, la data de 6 noiembrie 2009, când s-a dispus completarea dispozitivului încheierii de şedinţă din 23 octombrie 2009 în sensul admiterii cererii de suspendare, ordinul contestat nu mai era susceptibil de executare, astfel încât luarea acestei măsuri de protecţie provizorie nu mai era legalmente posibilă.

Susţinerile apărătorului intimaţilor reclamanţi în sensul inadmisibilităţii recursului, raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi primite. Textul astfel indicat are în vedere numai măsura suspendării dispusă în condiţiile art. 14, evident printr-o hotărâre irevocabilă, care în ipoteza admiterii acţiunii de fond se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, fără a mai fi necesară formularea unei alte cereri pe temeiul art. 15 alin. (1).

Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de teze ar conduce la restrângerea nejustificată a sferei hotărârilor ce pot forma obiectul recursului şi implicit la încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2), corelat cu art. 14 alin. (4) din aceeaşi lege, texte prin care nu se realizează nicio distincţie sub acest aspect.

Spre deosebire de suspendare, acţiunea în anulare poate continua, fiind admisibilă examinarea legalităţii unui act administrativ cu caracter individual care, la data pronunţării nu mai este în vigoare, în măsura în care se invocă şi se face dovada unor consecinţe vătămătoare produse până la data încetării efectelor sale.

Totodată, raportat la starea de fapt anterior redată, s-ar putea reţine doar lipsa de interes a reclamanţilor-intimaţi în obţinerea şi respectiv, menţinerea măsurii de protecţie provizorie a suspendării executării actului administrativ contestat, ulterior încetării efectelor acestuia şi nicidecum lipsa de interes în promovarea recursului, care ar avea drept consecinţă păstrarea unei hotărâri nelegale.

Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va admite recursurile declarate în cauză şi va modifica încheierea recurată în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamanţi, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de M.E.C.T.S., Universitatea P.A. Iaşi şi T.D. împotriva încheierii din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, îndreptată prin încheierea din 6 noiembrie 2009 a aceleiaşi instanţe.

Modifică încheierea recurată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanţi, ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3003/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs