ICCJ. Decizia nr. 3158/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs

Decizii ICCJ 2010 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3158/2010

Dosar nr. 1932/33/2009

Şedinţa publică de la 16 iunie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamantul B.I.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, suspendarea executării Ordinului din 5 octombrie 2009 emis de pârât, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de director general al CN M.P.N.R. SA Baia Mare, până la pronunţarea instanţei de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 661 din 18 decembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile necompetenţei teritoriale, de netimbrare a cererii, de prematuritate şi inadmisibilitate a cererii, invocate de către pârât, a admis cererea formulată de reclamant, a dispus suspendarea executării Ordinului Ministerului Economiei din 5 octombrie 2009 prin care s-a dispus eliberarea reclamantului B.I.G. din funcţia de director general al CN M.P.N.R. SA Baia Mare, până la pronunţarea instanţei de fond şi a respins cererea de intervenţie formulată de CN M.P.N.R. SA Baia Mare.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că excepţiile invocate de către pârât sunt neîntemeiate, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării ordinului atacat, iar cererea de intervenţie formulată în cauză apare ca neîntemeiată de vreme ce s-a dovedit existenţa unui caz bine justificat în vederea prevenirii unei cauze iminente.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Economiei a formulat la data de 21 decembrie 2009 declaraţie de recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., arătând că va depune motivele de recurs după comunicarea sentinţei atacate, în conformitate cu dispoziţiile art. 303 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Cererea de recurs formulată iniţial la 21 decembrie 2009 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziţii: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

Este adevărat că recurentul-pârât, prin cererea formulată, a arătat că va depune motivele de recurs după comunicarea sentinţei atacate, însă ulterior a depus la dosar precizări la cererea de recurs, prin care a arătat faptul că nu mai este necesară motivarea recursului în raport de declaraţia de renunţare la dreptul pretins, dată de reclamant în formă autentică la data de 5 ianuarie 2010.

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică”.

Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanţă.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, precum şi cele ale art. 306 alin. (1) şi (2) şi art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată nul recursul declarat de pârâtul M.E.C.M.A., împotriva sentinţei civile nr. 661/2009 din 18 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3091/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate...  ICCJ. Decizia nr. 3191/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3158/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs