ICCJ. Decizia nr. 3197/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3197/2010
Dosar nr. 1583/33/2009
Şedinţa publică de la 17 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC M.C. SRL a chemat în judecată pârâta D.G.F.P. Sălaj, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei de impunere nr. 399 din 28 noiembrie 2008 emisă de organele fiscale din cadrul D.G.F.P. Sălaj şi anexa Raportul de inspecţie fiscală din 27 noiembrie 2008 şi, pe cale de consecinţă, exonerarea de plată a obligaţiilor stabilite în mod eronat în sarcina sa.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actul a cărui anulare o solicită, urmare a controlului fiscal efectuat, s-au imputat spre plată T.V.A. în sumă de 512.259 lei şi majorări de întârziere aferente T.V.A. în sumă de 322.211 lei, impozit pe profit în sumă de 578.876 lei şi majorări de întârziere aferente acestuia în sumă de 364.113 lei.
Pârâta D.G.F.P. Sălaj a solicitat respingerea acţiunii, în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca nefondată.
Reclamanta a mai precizat că prin Decizia nr. 29 din 10 februarie 2009 emisă de D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F. a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 399 din 28 noiembrie 2008.
Prin Sentinţa civilă nr. 580 din 17 noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins cererea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a atacat pe calea administrativ ierarhică decizia de impunere şi s-a dat Decizia nr. 29 din 10 februarie 2009, prin care s-a respins contestaţia, iar pe de altă parte a atacat aceeaşi decizie de impune şi în faţa instanţei de contencios administrativ, astfel că acţiunea este inadmisibilă.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanta SC M.C. SRL a declarat recurs, invocând în mod generic dispoziţiile art. 209-316 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond, în concret, a refuzat să angajeze cenzura de legalitate a instanţei de contencios administrativ asupra unui act administrativ nelegal;
- prin Decizia nr. 29 din 10 februarie 2009, autoritatea fiscală nu a soluţionat pe fond contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere.
Autoritatea publică intimată a depus întâmpinare prin care a susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, solicitând respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
În cauză este necontestat că societatea comercială reclamantă, prin acţiunea adresată Curţii de apel, a cerut în mod expres anularea unui act administrativ fiscal, Decizia de impunere nr. 399 din 28 noiembrie 2008 şi a anexei acesteia, Raportul de inspecţie fiscală din 27 noiembrie 2008, emisă şi, respectiv, întocmit de autoritatea fiscală competentă.
Potrivit prevederilor generale ale art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente - în cazul de faţă Secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Cluj, se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege.
Or, în privinţa atacării în justiţie a actelor administrativ fiscale, legiuitorul a înţeles să instituie o procedură prealabilă specială reglementată la Titlul IX C. proc. fisc., aprobat prin O.G. nr. 92/2003, republicată.
Astfel, potrivit art. 205 alin. (1) din C. proc. fisc., împotriva actelor administrative fiscale se poate formula contestaţie, care este o cale administrativă de atac, la organul fiscal competent, iar potrivit art. 218 alin. (2) din acelaşi cod, numai deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate în faţa instanţei de contencios administrativ competentă, potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În concluzie, instanţa de fond, având în vedere dispoziţiile legale amintite, a stabilit în mod judicios că atacarea Deciziei de impunere nr. 399 din 28 noiembrie 2008 şi a anexei acesteia - Raportul de inspecţie fiscală din 27 noiembrie 2008, reprezintă o cale de atac inadmisibilă, astfel că soluţia de respingere ca inadmisibilă a acţiunii formulate este legală şi temeinică.
Oricum, în cauză, rezultă că societatea comercială a formulat contestaţie împotriva deciziei de impunere, care a fost soluţionată prin Decizia nr. 29 din 10 februarie 2009, care potrivit prevederilor art. 218 C. proc. fisc., putea şi trebuia atacată la instanţa de contencios administrativ, în cazul în care societatea comercială recurentă a fost nemulţumită în legătură cu modul de soluţionare a contestaţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.C. SRL împotriva sentinţei civile nr. 580 din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3191/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3202/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
