ICCJ. Decizia nr. 320/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 320/2010
Dosar nr. 203/32/2009
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii şi procedura derulată în faţa primei instanţe
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.E.C. B. SA Bucureşti a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local Piatra Neamţ - Direcţia Taxe şi Impozite şi Z.R. în calitate de director executiv al primei pârâte, solicitând sancţionarea conducătorului autorităţii pârâte potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin sentinţa nr. 17/2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău a fost admisă în parte acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Piatra Neamţ - Direcţia Taxe şi Impozite, a fost anulată Decizia nr. 47/2007 emisă de pârât şi a fost obligat acesta să soluţioneze în fond contestaţia reclamantei formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 13372/ D din 26 mai 2006, sub sancţiunea plăţii unei penalităţi de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere, după împlinirea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Reclamanta a arătat că sentinţa nr. 17/2008 a Curţii de Apel Bacău a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 4441 din 2 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de Consiliul Local Piatra Neamţ - Direcţia Taxe şi Impozite.
A considerat că în această situaţie pârâtul avea obligaţia să aducă la îndeplinire hotărârea până la data de 2 ianuarie 2009, dată de la care au început să curgă penalităţile în cuantum de 20 de lei pe zi de întârziere.
Reclamanta a solicitat amendarea conducătorului autorităţii pârâte conform art. 24 din Legea nr. 554/2004, întrucât nici până la data introducerii acţiunii hotărârea instanţei nu a fost adusă la îndeplinire.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Local Piatra Neamţ - Direcţia Taxe şi Impozite a municipiului Piatra Neamţ a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei C.E.C. B. SA Bucureşti, motivat de faptul că sentinţa nr. 17 din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Bacău a fost pronunţată în contradictoriu cu C.E.C. B. SA - Sucursala Piatra Neamţ, adică faţă de o altă persoană decât cea din cauza de faţă.
De asemenea, acelaşi pârât a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Z.R., care nu a fost citată în calitatea sa de director executiv al Direcţiei de Taxe şi Impozite, ci în calitate de persoană fizică.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 83 din 4 iunie 2009 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei şi lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei Z.R. invocată de pârâtul Consiliul Local - Direcţia Taxe şi Impozite a Municipiului Piatra Neamţ şi a obligat pârâta Z.R., în calitate de director executiv al Direcţiei Taxe şi Impozite din cadrul Consiliului Local Piatra Neamţ la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 2 ianuarie 2009 şi până la data de 1 iuinie 2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei a constatat că nu poate fi primită întrucât între C.E.C. B. SA - Sucursala Piatra Neamţ, reclamantă în prezenta cauză şi C.E.C. B. SA - Sucursala Piatra Neamţ, există identitate, diferenţa de denumire fiind rezultatul privatizării şi reorganizării C.E.C. B. SA.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Z.R., instanţa de fond a observat că şi această excepţie este neîntemeiată întrucât pârâta a fost chemată în judecată în calitate de director executiv al Direcţiei Taxe şi Impozite din cadrul Consiliului Local Piatra Neamţ, în acord cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că în raport cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ - Direcţia Taxe şi Impozite avea obligaţia de a executa sentinţa civilă nr. 17/2008 a Curţii de Apel Bacău până la data de 2 ianuarie 2009.
A observat că pârâtul Consiliul Local Piatra Neamţ - Direcţia Taxe şi Impozite a depus la dosar Decizia nr. 16 din 1 iunie 2009, prin care s-a executat obligaţia impusă prin sentinţa civilă nr. 17/2008 a Curţii de Apel Bacău. În această situaţie, instanţa a apreciat că amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 trebuia aplicată pârâtei Z.R. în calitate de director executiv al pârâtului pentru perioada de la 2 ianuarie 2009 până la data emiterii Deciziei nr. 16/2009, respectiv până la data de 1 iunie 2009.
3. Recursul pârâtului Consiliul Local Piatra Neamţ - Direcţia Taxe şi Impozite
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Local Piatra Neamţ - Direcţia Taxe şi Impozite, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie fără a-şi încadra în drept motivele de recurs.
În motivarea căii de atac, recurentul - pârât a arătat că instanţa de fond a admis acţiunea fără să fi avut în vedere împrejurarea că obligaţia de soluţionare a contestaţiei administrative a fost îndeplinită prin Decizia administrativă nr. 16 din 1 iunie 2009, întârzierea având drept cauză volumul mare de activitate al instituţiei la început de an fiscal.
A mai arătat că soluţionarea cu întârziere a contestaţiei administrative a fost deja sancţionată de instanţa de contencios administrativ care l-a obligat la soluţionarea în fond a acesteia, astfel că admiterea acţiunii de faţă „ar echivala cu o nouă sancţionare pentru aceeaşi faptă”.
4. Apărările şi susţinerile părţilor
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului, în principal ca fiind promovat de o persoană fără calitate procesuală pasivă iar în subsidiar ca nefondat.
În esenţă, a susţinut că recursul a fost formulat de autoritatea publică, deşi amendată a fost pârâta Z.R., în calitate de director executiv al Direcţiei Taxe şi Impozite Piatra Neamţ, că sancţiunea aplicată este în deplin acord cu prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi că motivele nu se circumscriu niciunui motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă Z.R. a formulat note scrise prin care a arătat că nu a fost legal citată în faţa Curţii de Apel Bacău şi nu a putut să formuleze apărări, aflând despre existenţa sentinţei prin care i-a fost aplicată sancţiunea ca urmare a formalităţilor de executare întocmite de Administraţia Finanţelor Publice Piatra Neamţ.
A mai arătat că în perioada 1 iunie - 30 iunie 2009 a fost în concediu medical.
A anexat copiile unor înscrisuri, constând în răspunsurile la petiţiile adresate Curţii de Apel Bacău cu privire la comunicarea sentinţei, somaţia şi titlul executoriu emise de Administraţia Finanţelor Publice Piatra Neamţ şi certificate de concediu medical pentru perioada 27 mai 2009 - 30 iunie 2009.
În final, intimata - pârâtă a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel.
Prin notele scrise depuse la dosar la data de 22 ianuarie 2010, recurentul - pârât a răspuns excepţiei invocate prin întâmpinare, arătând că a avut calitatea de parte în litigiu, iar sancţiunea a fost aplicată directorului executiv în calitate de conducător al instituţiei publice.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul - pârât a arătat că pentru perioada 2 ianuarie 2009 - 16 aprilie 2009, prima instanţă nu putea reţine culpa instituţiei în nesoluţionarea contestaţiei, pentru că reclamanta nu a făcut dovada efectuării unor demersuri în vederea executării sentinţei, rămânând în pasivitate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Verificând, în prealabil, regularitatea executării căii de atac, Înalta Curte constată că recurentul-pârât are calitatea de parte în litigiul soluţionat prin hotărârea judecătorească a cărei neexecutare a fost reclamată, fiind autoritatea căreia îi incumbă obligaţia stabilită prin dispozitiv, şi a fost citată în procedura prevăzută de art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, astfel că are calitatea procesuală de a exercita recursul.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurent şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin sentinţa nr. 17 din 8 februarie 2008, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4441 din 2 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a obligat Consiliul Local - Direcţia Taxe şi Impozite Piatra Neamţ să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de C.E.C. B. SA, Sucursala Piatra Neamţ, sub sancţiunea plăţii unei penalităţi de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere, după împlinirea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „(1) Dacă în urma admiterii acţiunii, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.
În speţă, hotărârea ce constituie titlu executoriu a rămas irevocabilă la data de 2 decembrie 2008, astfel că autoritatea publică pârâtă avea obligaţia să emită decizie de soluţionare pe fond a contestaţiei administrativ - fiscale cel mai târziu la data de 2 ianuarie 2009.
Niciuna dintre prevederile legale enunţate mai sus, cu aplicabilitate specială în materia contenciosului administrativ, nu induce ideea că punerea în executare a hotărârii ar fi condiţionată de efectuarea unor demersuri ale reclamantului.Dimpotrivă, obligaţia executării din oficiu şi termenele scurte fixate prin lege exprimă, o dată în plus, cerinţa respectării principiului legalităţii şi a exigenţelor termenului rezonabil în procedura administrativă şi în procedura de executare a obligaţiilor impuse autorităţilor publice prin hotărârea judecătorească.
În consecinţă, contrar susţinerilor recurentului - pârât, întârzierea în executare nu poate fi justificată prin pretinsa „stare de pasivitate” intimatei - reclamante, iar din probele cauzei nu rezultă existenţa unor împrejurări obiective de natură să înlăture caracterul culpabil al neexecutării în termen.
Nici argumentul privind dubla sancţionare pentru aceeaşi faptă nu este fondat, pentru că, prin dispozitivul sentinţei nr. 17 din 18 februarie 2008, autoritatea publică a fost obligată la penalităţi de întârziere în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, iar prin sentinţa recurată a fost aplicată conducătorului autorităţii o amendă potrivit art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege, cele două măsuri având temeiuri juridice şi destinatari diferiţi.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect prevederile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la susţinerile şi poziţia procesuală a intimatei - pârâte Z.R., Înalta Curte constată, pe de o parte, că aceasta nu a exercitat calea de atac a recursului împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel şi, pe de altă parte, că apărarea sa, în sensul că nu a avut cunoştinţă de proces întrucât citarea şi comunicarea sentinţei s-au făcut la sediul profesional este infirmată de împrejurarea că la data de 2 iunie 2009 a depus la dosarul de fond note scrise (intitulate „precizări” ), însoţite de înscrisuri, expediate de pe numărul de fax la „Direcţiei de venituri” (filele 39 - 41 dosar fond).
2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate
În raport cu toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Piatra Neamţ - Direcţia Taxe şi Impozite a Municipiului Piatra Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 83 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3192/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3208/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
