ICCJ. Decizia nr. 3218/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3218/2010
Dosar nr. 797/59/2008
Şedinţa publică de la 17 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamantul H.Ş. a chemat în judecată Statul Român, reprezentat prin C.C.S.D., solicitând anularea Deciziei nr. 1084/FF/2008 emisă de C.C.S.D.
Pârâtul, Statul Român prin C.C.S.D. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prematurităţii cererii pentru lipsa plângerii prealabile, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Prin sentinţa civilă nr. 12 din 14 ianuarie 2009 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei plângerii prealabile, invocată de pârât; a admis excepţia tardivităţii plângerii prealabile şi a respins acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că pârâtul a invocat excepţia sub un dublu aspect: pe de o parte, a invocat faptul că reclamantul nu ar fi îndeplinit procedura administrativă prealabilă, iar - pe de alta parte - că această contestaţie administrativă a fost depusă cu depăşirea termenului legal de 30 de zile, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Cu privire la excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, instanţa de fond a constatat că la fila 5 a dosarului este ataşată contestaţia formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 1084/FF/2008, contestaţie redactată la data de 14 iunie 2008, astfel că a respins această susţinere.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii plângerii prealabile, instanţa a constatat că reclamantul nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru îndeplinirea procedurii prealabile, admiţând excepţia.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul H.Ş. a formulat declaraţie de recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că cererea de recurs formulată, în termen legal, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Este adevărat că recurentul, prin cererea formulată, a precizat că va depune motivele de recurs, însă acesta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică”.
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanţă.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) şi art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea recursului declarat de H.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 12 din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara. secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3209/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3229/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
