ICCJ. Decizia nr. 3234/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3234/2010
Dosar nr. 1458/57/2008
Şedinţa publică de la 18 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul L.Ş. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii A.N.R.P. - C.C.S.D. şi SC R. SA, anularea Deciziei nr. 3036/ FF emisă în 04 iunie 2008 de către pârâta A.N.R.P. şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie pentru o despăgubire în cuantumul precizat de 176.417 lei, anularea raportului de evaluare al SC R. SA şi obligarea la plata unor daune morale în cuantum de 30 000 lei.
Reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 3036/ FF din 04 iunie 2008 emisă de pârâtă, a fost stabilită în baza evaluării întocmite de SC R. SA o valoare a terenului pentru care s-au acordat despăgubiri conform titlului VII al Legii nr. 247/2005 în cuantum de 8.380 lei, care nu corespunde valorii de piaţă, în prezent acesta fiind teren construibil, cuprins în intravilanul localităţii Tălmaciu. Pentru un teren situat în aceeaşi zonă alte persoane au beneficiat de despăgubiri stabilite printr-o expertiză foarte bine fundamentată, prin care s-a stabilit că preţul unui metru pătrat de teren din zona respectivă valorează între 3 şi 7,20 euro.
Prin sentinţa nr. 244/F/ CA din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta SC R. SA şi a respins acţiunea reclamantului împotriva acestei pârâte; a admis în partea acţiunea formulată de reclamantul Lupescu Ştefan, a modificat Decizia nr. 3036/ FF în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la 176.417 lei şi a respins în rest acţiunea reclamantului împotriva pârâtei C.C.S.D.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că evaluarea din raportul iniţial care a stabilit valoarea de piaţă a terenului la 176.417 lei, echivalent cu 42.219 euro răspunde exigenţelor legii şi este de natură a oferi o justă şi echitabilă reparaţie reclamantului pentru pierderea patrimonială suferită urmare a imposibilităţii obiective de reconstituire în natură a dreptului de proprietate. S-a apreciat că dacă reclamantului i s-ar fi retrocedat terenul pe care l-a avut, ar fi beneficiat de un teren devenit intravilan,propice construcţiilor de locuinţă,de valoare comparabilă celor care s-au vândut în aceeaşi zonă.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de acordare a daunelor morale pe care le-a pretins de la Statul Român, instanţa a considerat că despăgubirea materială acordată acestuia constituie o reparaţie suficientă pentru repararea prejudiciului său.
Referitor la cererea de anulare a raportului de evaluare, instanţa a apreciat-o ca inadmisibilă, nefiind un act administrativ care să poată fi atacat în contencios administrativ.
Instanţa de recurs
Împotriva sentinţei nr. 244/F/ CA din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba-Iulia a declarat recurs Statul Român prin C.C.S.D.
În motivele de recurs s-a susţinut că reclamantul nu a formulat obiecţiuni împotriva raportului de expertiză, care i-a fost comunicat la 5 mai 2008, şi nici nu şi-a desemnat un evaluator, aşa cum se prevede în art. 16 pct. 13 din H.G.nr. 1095/2005, situaţie în care nu mai era în drept să conteste evaluarea terenului.
S-a precizat că în baza raportului de evaluare, constatând că nu au fost formulate obiecţiuni şi că s-a stabilit valoarea de piaţă a terenului aşa cum este definită de C.I.S.E. şi G.E.A.E., s-a procedat la aprobarea raportului şi emiterea deciziei privind titlurile de despăgubiri.
Recurentul a arătat că în raport de prevederile art. 16 pct. 13 din H.G. nr. 1095/2005, sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică.
Înalta Curte analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, legislaţia aplicabilă şi situaţia de fapt reţine următoarele:
Situaţia de fapt
În baza raportului de evaluare din 2008 C.C.S.D. a emis titlul de despăgubire pentru reclamantul-intimat L.Ş. în cuantum de 8.380 lei.
Reclamantul a considerat că această sumă nu reflectă valoarea de piaţă actuală a terenului.
Comisia a apreciat că prin neformularea de obiecţiuni la raportul de expertiză, reclamantul a pierdut dreptul de a se mai adresa instanţei de contencios administrativ.
Legislaţia aplicabilă
Legea nr. 247/2005, cap.VII, art. 19 alin. (1) - „Deciziile adoptate de către C.C.S.D. pot fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin C.C. S.D. Plângerea suspendă exerciţiul dreptului de opţiune asupra titlului de despăgubire al titularului.”
H.G. nr. 1095/2005, art. 16.13, alin. (4) - „Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât şi persoanelor îndreptăţite solicitante. în măsura în care acestea din urmă formulează obiecţiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecţiunile formulate şi răspunsul la aceste obiecţiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu şi Comisiei Centrale”.
Din analiza legislaţiei aplicabile în materie rezultă că obiectul controlului judiciar îl constituie deciziile adoptate de către C.C.S.D.
Astfel, în Titlul VII, Cap.VI, din Legea nr. 247/2005, sunt reglementate căile de atac în justiţie.
Potrivit art. 19 alin. (1) pot fi atacate în justiţie deciziile adoptate de către C.C.S.D.
În ceea ce priveşte raportul de evaluare, art. 16.13 din H.G. nr. 1095/2005 detaliază modul de întocmire a acestuia, prevăzându-se posibilitatea persoanelor îndreptăţite de a fi asistate de un evaluator ales şi remunerat de acestea.
Raportul de evaluare se comunică de către evaluator Comisiei şi persoanei îndreptăţite, aceasta din urmă având posibilitatea să formuleze obiecţiuni, aşa cum se reglementează în art. 16.13 alin. (4) din H.G. nr. 1095/2005.
Însă, legiuitorul nu a prevăzut că în cazul în care nu se formulează obiecţiuni, persoana îndreptăţită este decăzută din dreptul de a exercita calea de atac reglementată de art. 19 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII.
Înalta Curte arată că în sistemul de drept procesual civil român, căile de atac sunt stabilite numai prin lege, fără a putea fi extinse sau reduse pe cale jurisprudenţială.
Alături de căile de atac prevăzute de C. proc. civ., există şi alte căi de atac reglementate în acte normative cu caracter special, cum este în speţa de faţă acţiunea împotriva deciziei pronunţată de C.C.S.D., reglementată de art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În ceea ce priveşte raportul de evaluare, legiuitorul nu a introdus o normă specială de contestare în justiţie, astfel încât nefiind prevăzută o cale de atac împotriva acestuia, nu se poate aprecia că persoana îndreptăţită este decăzută din dreptul de a acţiona în justiţie împotriva deciziei prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor.
De altfel raportul de evaluare are caracterul unei operaţiuni administrative premergătoare emiterii actului administrativ.
Operaţiunile administrative, ca operaţiuni tehnico-materiale nu produc efecte juridice prin ele însele, însă sunt determinante la adoptarea actului administrativ.
Conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, operaţiunile administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii sunt supuse controlului de legalitate numai odată cu actul final.
Aşadar, obiectul controlului judiciar îl constituie decizia C.C.S.D. privind emiterea titlurilor de despăgubire şi odată cu aceasta, instanţa de contencios administrativ examinează şi legalitatea operaţiunilor administrative anterioare, cum este în speţa de faţă raportul de evaluare.
Din perspectiva enunţată mai sus, prima instanţă a procedat legal atunci când a verificat respectarea prevederilor legale în materia despăgubirilor reglementate de Legea nr. 247/2005, în sensul unei evaluări în raport de valoarea de piaţă a bunului.
Având în vedere considerentele prezentei decizii, se constată că motivele de recurs sunt nefondate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Statul Român prin C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 244/F/ CA din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3388/2010. Contencios. Anulare acte privind... | ICCJ. Decizia nr. 3248/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
