ICCJ. Decizia nr. 3233/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3233/2010
Dosar nr. 43185/3/2008
Şedinţa publică de la 18 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul V.C., din Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul a furnizat informaţii care se refereau la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acestea au încălcat dreptul de exprimare, libertatea opiniilor şi dreptul la viaţă privată.
Pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că a semnat angajamentul de colaborare cu Securitatea la o vârstă la care nu avea capacitate deplină de exerciţiu şi la dosar nu se regăseşte niciuna din notele informative de care se face vorbire în cererea de chemare în judecată.
Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3694 din data de 19 decembrie 2008, a admis excepţia de necompetenţă materială, în raport de prevederile art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008, şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Această instanţă, prin sentinţa nr. 3347 din data de 20 octombrie 2009, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut faptul că în speţă nu sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
În concret, instanţa a arătat faptul că, din analiza rapoartelor depuse la dosar şi menţionate în nota de constatare, nu rezultă faptul că pârâtul ar fi furnizat informaţii care să se încadreze în textul legal anterior individualizat.
În plus, prima instanţă a apreciat că actele aflate la filele 25 şi 26 dosar (chitanţa şi raportul) nu sunt relevante şi nu conduc la concluzia că pârâtul ar fi primit vreo sumă de bani pentru furnizarea informaţiilor specificate de dispoziţia legală aflată în discuţie, în lipsa notelor informative.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurentul a susţinut că hotărârea judecătorească a fost dată cu aplicarea greşită a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Mai precis, recurentul a arătat că prima instanţă nu a ţinut seama de faptul că intimatul a fost recrutat de organele de Securitate, în timp ce era cursant al unei şcoli de ofiţeri de armată, pentru a supraveghea activitatea unor persoane urmărite.
În plus, instanţa nu a avut în vedere că intimatul a furnizat informaţii despre elevul D.I., lucrat informativ prin D.U.I. pentru relaţii cu persoane din străinătate iar, în urma acestor informaţii, elevul a fost exclus din şcoala militară, fapt care rezultă din ultimul raport întocmit de ofiţerii de Securitate.
Pe de altă parte, recurentul a apreciat faptul că legiuitorul a dat o forţă probantă egală atât notelor olografe provenite de la persoana verificată, cât şi relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii. Ca atare, în concepţia recurentului, prima instanţă trebuia să dea eficienţă conţinutului rapoartelor de evaluare întocmite de ofiţerii de Securitate.
În ceea ce priveşte îndeplinirea celei de a doua condiţii impuse de textul legal analizat, recurentul a considerat că instanţa fondului trebuia să aibă în vedere faptul că aceasta se referă la vizarea încălcării şi nu la încălcarea propriu-zisă a unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
În întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 12-15 dosar).
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 3 lit. g) din din O.U.G. nr. 24/2008, intimatul-pârât a fost supus verificărilor sub aspectul posibilei calităţi de colaborator sau lucrător al Securităţii, urmare a candidaturii acestuia la funcţia de primar al sectorului 6 Bucureşti.
După finalizarea acestor verificări, recurentul-reclamant a întocmit nota de constatare 28 iulie 2008, în baza căreia a sesizat instanţa de contencios administrativ cu prezenta acţiune în constatarea calităţii intimatului de colaborator al Securităţii, acţiune la care a ataşat înscrisurile doveditoare.
Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, apreciază că în speţă nu sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea intimatului-pârât de colaborator al Securităţii.
1) Persoana să fi furnizat organelor de Securitate „informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”.
2) Informaţiile furnizate să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Pe aspectul îndeplinirii acestor condiţii, instanţa de control judiciar reţine faptul că, într-adevăr, intimatul a fost recrutat în anul 1977 „pentru cunoaşterea situaţiei operative şi prevenirea unor fapte antisociale” din cadrul Liceului militar din Breaza, iar în anul 1980 a fost preluat în legătură de organele C.I. ale Şcolii militare de ofiţeri activi din Braşov, ca urmare a repartiţiei sale la această şcoală.
La data de 17 mai 1977, intimatul-reclamant a semnat un angajament de colaborare, când avea vârsta de 15 ani şi 10 luni şi a preluat nume conspirativ.
Din materialul probator administrat în cauză nu rezultă faptul că, în perioada 1977-1983, intimatul-pârât a furnizat informaţii prin care să fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi care să fi îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Într-adevăr, rapoartele aflate la dosar cuprind aprecieri personale ale ofiţerilor de Securitate cu privire la presupusa activitate a intimatului-reclamant, însă acestea nu pot fi considerate ca fiind relevante atâta vreme cât nu au fost prezentate de către recurent măcar o parte din cele 15 note informative de care se face vorbire în cadrul acestora, pentru a se putea analiza conţinutul informaţiilor furnizate.
Mai mult decât atât, cu toate că recurentul a susţinut faptul că, în urma relatărilor făcute de intimat în faţa ofiţerilor de Securitate, elevul D.I. a fost exclus din şcoala militară, la dosarul cauzei nu s-a depus nicio probă pe acest aspect.
Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că este pertinentă concluzia judecătorului fondului cauzei în sensul că, din actele aflate la filele 25-26 dosar, nu rezultă faptul că intimatul ar fi primit bani cu titlu de recompensă pentru furnizarea informaţiilor nominalizate în textul legal aflat în discuţie.
Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinţei nr. 3347 din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1810.2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3388/2010. Contencios. Anulare acte privind... → |
|---|
