ICCJ. Decizia nr. 3459/2010. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3459/2010
Dosar nr. 1039/36/2009
Şedinţa publică din 29 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.G. SRL Cobadin a chemat în judecată pe pârâta A.N.A.F. – A.F.P.M. Cluj Napoca, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună;
- în principal, anularea Deciziei de impunere nr. 929 din 31 octombrie 2008 prin care s-au stabilit în sarcina societăţii debite suplimentare de plată faţă de bugetul de stat în sumă de 557.583 lei,
- în subsidiar, anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 929 din 31 octombrie 2008 pentru suma de 114.611 lei reprezentând: 45.259 lei TVA, 28.836 lei majorări de întârziere calculate pentru debitul suplimentat, 20.000 lei impozit pe profit suplimentar, 20.516 lei penalităţi şi dobânzi calculate suplimentar.
în ce priveşte Decizia de impunere nr. 929 din 31 octombrie 2008, pe cale de excepţie, reclamanta a invocat nulitatea acesteia având în vedere că o parte din temeiurile de drept invocate şi care au stat la baza emiterii decizie de impunere de organul de control fiscal, sunt abrogate, s-au încălcat astfel prevederile art. 43 lit. f) din OG nr. 92/2003.
Pe fondul cauzei, cu referire la contestarea deciziei de impunere referitor la Invoce nr. 226 şi 227 pentru suma de 13.167 lei, prin care organul de inspecţie nu acordă dreptul de deducere a TVA. motivând că nu există dovada exportului, respectiv dovada de transport în afara României a unor produse, când de fapt Invoce 226 şi 227 se refereau la diferenţa de preţ la produsele deja exportate, pentru care există dovada de export.
În baza contractului încheiat între D.G., firma românească, a expediat produse tipărite în Olanda în cursul anului 2005, pentru care există acte doveditoare ale exportului.
În urma negocierilor, datorită complexităţii lucrării, a reuşit să obţină un preţ mai mare, urmând să refractureze diferenţa, lucru pe care l-a făcut prin cele două Invoice 226 şi 227 din 30 noiembrie 2005. Pentru a preîntâmpina eventualele situaţii legislative neplăcute, de bună credinţă, a solicitat sprijinul D.R.V. Cluj, care a răspuns prin adresa nr. 31423 din 14 decembrie 2005 că nu se mai înregistrează noile facturi/Invoice şi deci nu mai pot oferi dovezi de export. Această adresă a fost ignorată în totalitate de organul de inspecţie fiscală.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 557/ CA din 13 noiembrie 2009, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată prin întâmpinare de către pârâtă şi pe cale de consecinţă a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta SC C.G. SRL Cobadin.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că potrivit Codului de procedură fiscală, la instanţa de contencios administrativ se poate formula contestaţie doar împotriva deciziei prin care organul fiscal a soluţionat contestaţia depusă împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale.
În, procedura specială a codului de procedură fiscală, poate constitui obiect al acţiunii judiciare doar Decizia sau dispoziţia dată de organul fiscal în soluţionarea contestaţiei administrative, decizie care nu constituie un simplu răspuns la plângerea prealabilă, ci este asimilată ea însăşi unui act administrativ fiscal.
Acţiunea prin care se solicită direct instanţei anularea aportului de inspecţie şi a deciziei de impunere este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta SC C.G. SRL Cobadin.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
Astfel, susţine recurenta, în mod nejustificat instanţa a considerat că acţiunea reclamantei este inadmisibilă, întrucât actul prin care se stabilesc obligaţiile fiscale este, conform dispoziţiilor art. 83 C. proCod Fiscal, Decizia emisă de organul fiscal.
Codul de procedură fiscală nu prevede nicăieri în mod imperativ că numai Decizia de soluţionare a contestaţiilor poate fi atacată, întrucât o astfel de prevedere ar îngrădi accesul la justiţie a contribuabilului.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurentul invocă lipsa calităţii procesuale a A.N.A.F. – A.F.P.M. Cluj Napoca de a soluţiona contestaţia împotriva deciziei de impunere.
Recurentul arată că având în vederea cuantumul stabilit prin Decizia de impunere, contestaţia reclamantei trebuia soluţionată de către D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F.
Mai înainte însă de a trece la analiza motivelor de recurs urmează să se constate că acesta nu a fost timbrat.
Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus menţionate, iar recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior, deşi a fost citat cu menţiunea timbrării, devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de SC C.G. SRL Cobadin împotriva sentinţei civile nr. 557 din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 3386/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3476/2010. Contencios. Conflict de... → |
---|