ICCJ. Decizia nr. 3479/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3479/2010
Dosar nr. 43/35/2010
Şedinţa de la 29 iunie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistratăla Judecătoria Satu Mare, la data de 26 noiembrie 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Cluj, în contradictoriu cu debitoarea SC G. SRL Satu Mare a formulat cerere de emitere a somaţiei de plata solicitând obligarea debitoarei la plata echivalentului in lei a sumei de 67,57 EURO plătibil la cursul de schimb al zilei comunicat de B.N.R., valabil pentru ultima zi din luna anterioara datei achitării tarifului [(conform art. 6 din OG nr. 15/2002, alin. (1) si (2)], cu titlu de debit reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România ramase restante; echivalentului în lei a sumei de 45,00 EURO, plătibil la cursul de schimb al B.N.R. valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenţei ratei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 06 noiembrie 2009, inclusiv, pentru neplata la termenele şi în cuantumul stabilit conform contractului a debitului, şi mai departe, până la achitarea integrală a debitului şi a cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.
în motivarea cererii creditoarea a arătat că, debitoarea a încheiat contractul nr. 227 din 27 septembrie 2006, având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele prevăzute în Anexa A la contract. Cuantumul rovinietelor a fost de 90,00 Euro, cu obligaţia achitării în 4 rate. Pârâta-debitoare a achitat la termen prima rată.
Pentru rata a doua au fost calculate penalităţi până la data de 06 noiembrie 2009 - 1.046 zile de întârziere, în sumă de 35,30 Euro, la care se adaugă contravaloarea ratei a doua rămasă neachitată, respectiv 22,50 Euro.
Pentru rata a treia au fost calculate penalităţi de întârziere până la data de 06 noiembrie 2009 - 956 zile, în cuantum de 32,27 Euro, la care se adaugă contravaloarea ratei a treia rămasă neachitată, respectiv 22,50 Euro, rezultând un debit total de 112,57 Euro.
Judecătoria Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 7019 din 11 decembrie 2009, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Oradea, reţinându-se că potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004,contractele care stau la baza cererilor de chemare în judecată formulate de creditorul C.N.A.D.N.R. SA sunt asimilate actelor administrative, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeaşi lege, procedura de soluţionare a acestor cereri constituie contencios administrativ.
Cum în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative, inclusiv contractele asimilate actelor administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale sau de persoanele juridice de drept privat asimilate autorităţilor publice centrale, se soluţionează în fond (în prima instanţă) de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, competenţa revine Curţii de Apel Oradea
La rândul său, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 74/ CA din 15 februarie 2010, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reţinând următoarele:
În speţă, contractul nr. 227 din 27 septembrie 2006 încheiat intre părţi, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale şi deşi C.N.A.D.N.R. SA este o autoritate publică centrală, cerinţele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.
Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice şi nici achiziţiile publice şi nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică şi o societate comercială, prin care autoritatea percepe societăţii comerciale o taxă de utilizare a reţelei de drumuri naţionale.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a sesizat înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Verificând cauza, Curtea constată că, în raport cu obiectul litigiului şi având în vedere dispoziţiile legale incidente în cauză, competenţa materială revine Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, aşa cum rezultă din chiar conţinutul cererii de chemare în judecată, obiectul acesteia îl constituie emiterea unei ordonanţe de plată, în condiţiile OUG nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale.
Conform art. 10 alin. (1) din actul normativ susmenţionat, „În cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanţa emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată".
De asemenea, potrivit art. 5 alin. (l) din acelaşi act normativ, „Cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă".
În speţă, obiectul cererii îl formează obligaţii contractuale neonorate de debitoare, potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din OG nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.
Din conţinutul clauzelor contractului şi din prevederile OG nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eşalonarea tarifului de utilizare şi condiţionarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deţinute.
În cauză, deci, nu ne aflăm în prezenţa unui contract administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din OG nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eşalonarea plăţii în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.
De altfel, chiar OUG nr. 119/2007, invocată în mod expres ca temei al cererii de chemare în judecată, vizează în mod explicit contractele comerciale, având ca obiect de reglementare măsuri de combatere a întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din astfel de contracte.
Faţă de cele arătate, cum în cauză este vorba de un contract de natură comercială, având în vedere valoarea obiectului şi ţinând seama de dispoziţiile art. 5 alin. (1) din OUG nr. 119/2007, raportat la cele ale art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. Cluj şi SC G. SRL Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu Mare
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3478/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3540/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
