ICCJ. Decizia nr. 3476/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3476/2010
Dosar nr. 1266/35/2009
Şedinţa de la 29 iunie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistratăla Judecătoria Satu Mare, la data de 3 august 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A. prin D.R.D.P. Cluj, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să emită o ordonanţă de plată împotriva debitoarei SC I. SA, prin care sa dispună obligarea debitoarei la plata echivalentului în lei a sumei de 28,13 EURO, plătibil la cursul de schimb B.N.R. valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenţei ratei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate pentru neplata la termenele şi în cuantumul stabilit a ratelor eşalonate până la data achitării acestora inclusiv şi a cheltuielilor de judecata reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar.
Pârâta-debitoare a încheiat contractul nr. 2343 din 05 mai 2006 având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculul cu număr de înmatriculare X. Cuantumul rovinietelor a fost de 1500,00 Euro, cu obligaţia achitării în 4 rate.
Ratele a 2-a, a 3-a şi a 4-a nu au fost achitate la datele scadente (05 august 2006, 05 noiembrie 2006 şi 05 februarie 2007) fiind achitate cu întârziere la data de 16 august 2006, 15 noiembrie 2006 şi 06 martie 2007, pentru care au fost calculate penalităţi de întârziere:
- rata a 2-a - 11 zile de întârziere - suma de 6,19 Euro.
- rata a 3-a-10 zile de întârziere - suma de 5,63 Euro.
- rata a 4-a - 29 zile de întârziere - suma de 16,31 Euro, rezultând un debit total de 28,13 Euro.
Conform art. 3 alin. (1) din contract, pentru neachitarea la termen a sumelor reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, beneficiarul datorează majorări de întârziere calculate prin aplicarea cotei de 0,15 % pe zi de întârziere asupra taxei totale datorate. Penalităţile pentru întârziere in decontare pot depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Judecătoria Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 5305 din 21 octombrie 2009, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, reţinându-se că potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, contractele care stau la baza cererilor de chemare în judecata formulate de C.N.A.D.N.R. SA sunt asimilate actelor administrative, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeaşi lege, activitatea de soluţionare a acestor cereri constituie contencios administrativ.
Conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative-inclusiv contractele asimilate actelor administrative-emise sau încheiate de autorităţile publice centrale sau de persoanele juridice de drept privat asimilate autorităţilor publice centrale, se soluţionează în fond (în prima instanţa) de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
La rândul său, Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa civilă nr. 68 din 15 februarie 2010, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reţinând următoarele:
Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică şi societate comercială, prin care autoritatea percepe societăţii comerciale o taxă de utilizare a reţelei de drumuri naţionale.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a sesizat înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Verificând cauza, Curtea constată că, în raport cu obiectul litigiului şi având în vedere dispoziţiile legale incidente în cauză, competenţa materială revine Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, aşa cum rezultă din chiar conţinutul cererii de chemare în judecată, obiectul acesteia îl constituie emiterea unei ordonanţe de plată, în condiţiile OUG nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale.
Conform art. 10 alin. (1) din actul normativ susmenţionat, „În cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanţa emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată".
De asemenea, potrivit art. 5 alin. (l) din acelaşi act normativ, „Cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă".
În speţă, obiectul cererii îl formează obligaţii contractuale neonorate de debitoare, potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din OG nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.
Din conţinutul clauzelor contractului şi din prevederile OG nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eşalonarea tarifului de utilizare şi condiţionarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deţinute.
În cauză, deci, nu ne aflăm în prezenţa unui contract administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din OG nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eşalonarea plăţii în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.
De altfel, chiar OUG nr. 119/2007, invocată în mod expres ca temei al cererii de chemare în judecată, vizează în mod explicit contractele comerciale, având ca obiect de reglementare măsuri de combatere a întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din astfel de contracte.
Faţă de cele arătate, cum în cauză este vorba de un contract de natură comercială, având în vedere valoarea obiectului şi ţinând seama de dispoziţiile art. 5 alin. (1) din OUG nr. 119/2007, raportat la cele ale art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. Cluj şi SC I. SRL Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu Mare
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3459/2010. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3477/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
