ICCJ. Decizia nr. 352/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 352/2010
Dosar nr. 455/59/2009
Ședința publică de la 26 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişora, secţia contencios administrativ şi fiscal, la 6 mai 2009 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Arad anularea Hotărârii din 12 decembrie 2009 emisă de pârâtă, cu consecinţa obligării acesteia din urmă la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală şi ca atare se impune anularea acesteia şi recunoaşterea calităţii de refugiat conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 198/2000. Susţine că se ignoră calitatea sa de refugiat întrucât, familia sa a fost nevoită să se refugieze, din localitatea de domiciliu, Sînleani, judeţul Arad, la Bruznic, judeţul Arad din motive de persecuţie etnică, fiindu-i ameninţată familia şi îndemnată să părăsească teritoriul României.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 198 din 10 iunie 2009, Curtea de Apel Timişoara. secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului Ţ.S., a dispus anularea hotărârii nr. 76 din 12 decembrie 2009 emisă de Casa de Pensii Arad, a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului statutul de persoană refugiată şi ca urmare să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, reclamantul a făcut dovada cerută de lege privind calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Arad, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie., reluând apărările formulate la instanţa de fond. În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct 7 şi pct. 9 C. proc. civ. precum şi dispoziţiile cu caracter general cuprinse în art. 3041 C. proc. civ.
Susţine că reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 întrucât, declaraţiile martorilor sunt contradictorii, prezentând date nereale.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta in continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanţe, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate şi persoanele refugiate.
În cauză, din probele administrate, rezultă că familia reclamantului, din cauza persecuţiilor din motive etnice, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, Sînleani, judeţul Arad, la Bruznic, judeţul Arad din motive de persecuţie etnică, fiindu-i ameninţată familia şi îndemnată să părăsească teritoriul României.
De altfel, instanţa de fond a reţinut că persecuţiile etnice au fost exercitate în contextul istoric al evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a Ardealului de Nord, ca urmare a Tratatului de la Viena din 30 august 1940,astfel că, a adoptat în mod corect soluţia de admitere a acţiunii cu motivarea mai sus indicată.
Pentru motivele arătate, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată, ca temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad împotriva sentinţei nr. 198 din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 351/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 354/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
